Nu pleca
te rog rămâi
Îmi ești
cerul cel dintâi,
Unde
alergau copii
Cărând
traista bucuriei!
Nu pleca
cu primăvara
Îi aud
ades vioara
Și
din clopot ghiocei
Vin o
lacrimă să ei.
Nu pleca
cu iarba
deasă,
Unde
viața-i mai frumoasă,
Iar din
muntele tăcerii
Șterge
urmele durerii...
Nu pleca
și cu bandușa
Ce-mi
deschide în zori ușa...
Dorului
ce mai așteaptă
Dă-i
te rog măcar o treaptă!
Pune
scară pân la lună
S-o
urcăm doar împreună,
Iar în
visul de argint
Trăinicie
să nu mint.
Pentru
fiecare pas
Cred că
tot a mai rămas
Pajiștea
de lăcrămioare
Și-un
crâmpei de cer cu soare!
Nu pleca
azi Tinerețe
Dimineața-ți
dau binețe,
Într-un
strai de ghiocei
Îmi las
totuși anii mei...
http://confluente.ro/camelia_cristea_1455380249.html
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu