Pune

Pune inima să cânte

Psalmul sfânt al regăsirii,

Pe altarul de speranţă

Să-nflorească trandafirii.

Pune ceasul să vegheze

Timpul ce-n risipa lui

A pierdut minute bune,

Pe tărâmul nu ştiu cui...

Pune lacrima să plângă

În chilia unui gând,

Eu de cer senin şi soare

Sunt atâta de flămând.

Pune mugurii de floare

Pe tărâmul meu de dor,

Curcubeu de după ploaie

Veșnicia s-o măsor.

Pune suflet în poeme

Să dau pașnic bucurii,

Când gonit de întâmplare

Pe tărâmul meu vei fii...

Pune inima să cânte

Într-o coardă de vioară

De atâta frumuseţe,

Gândul bun se înfioară.

Timpul să rămână-n loc

Poate doar vreo trei secunde

Două inimi la un loc

Bat acum pe nu ştiu unde...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1422901818.html

Pune inima / Camelia Cristea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

31-01-2014

foto internet

Camelia Cristea

Cui îi pasă (2)?

Azi am să cobor în bernă

steagul iernilor trecute

c-au rămas în urmă anii

și-ntrebări de uși cusute...

------------------------

Cui îi pasă de o cută

ce-mi bradează parcă tâmpla

și de mii de ghiocei

ce au presărat și lunca?

Cui îi pasă de sonata

ce-o ascult din firul ploii

când stau singură cu mine,

într-un ungher al odăii?

Cui îi pasă de un verb

ce-a rămas neconjugat

și-n doctrine se ridică

doar puterea la pătrat?

Cui îi pasă dacă astăzi

ești în mijlocul furtunii

și în ropot de cuvinte

te sfidează toți nebunii?

Cui îi pasă dacă tu

plângi sau râzi de bucurie,

dacă crezi în adevăr,

sau în Sfânta Liturghie?

–---€“---------------------

Lui îi pasă că suntem

fii ai soarelui răsare,

unda unui gând curat

pune rod în fiecare...

foto internet

Camelia Cristea

Alinare

Când sună din bucium târziul

Şi dealul e - ascuns în ninsoare,

Pe buze de nori se preumblă

Cerneala ca-n rând pe scrisoare.

Şi-n neguri de fum se îmbracă

Castelul cu trepte de ceară,

Domniţa se roagă să treacă

Un înger s-o scape de fiară.

În lanţuri se zbat vârcolacii

Când clopotul cântă o rugă

Şi toaca trosnește toţi dracii,

Cu flăcări îi pune pe fugă.

Din ceruri arhangheli tămâie

Cu smirnă şi nard din căţuie,

Blestemul se pune pe fugă

Doar braţul de par să-l ajungă!

Tăciunii aprind iarăşi vatra

Când gerul se crapă de ziuă

Pe fir de fuioare lumina

Alungă din lume neghina.

08-01-2015

http://confluente.ro/camelia_cristea_1421388637.html

foto internet

Camelia Cristea

Te simțeam

Te simțeam în miez de noapte

Și în mijlocul furtunii

Cum stăteai la talpa crucii

Și îți ascultai străbunii.

Te simțeam în carnea vie

Ce-mi bătea sfioasă-n piept,

Uneori primeam lumină

Și o oază în deșert.

Te simțeam pe raza lunii

Când golită de putere

Invocam în rugi toți sfinții

Și a lor duioasă vrere

Te simțeam în lumânarea

Ce-mi ardea în toiul nopții

Și-n obrajii arși de lacrimi

Însemnați de firul sortii.

Te simțeam în dimineață

Când o aripă de înger

Îmi pansa durerea minții

De necaz să nu mai sânger.

Te simțeam în iarba verde

Ce o sărutam cu talpa

Și voiam atunci în rugă

Să cer Domnului o alta.

Te simțeam în dimantul

Ce sclipea pe cer cu soare

Și știam ca viața asta

Poate fi o sărbătoare.

Te simțeam ca pe o floare

Ce îmi crește drept în piept

Și mă - nvață să rabd toate

Să îndur și să aștept.

Te simțeam și în penelul

Ce își arcuiește pașii,

Pe tărâmul de culoare

Ca-n alai când trec nuntașii.

Te simțeam în primăvara

Ce îmi înflorea castanii

Și vedeam cu ochiul minții

Că de ceară ne sunt anii!

Te-am văzut în tot și-n toate

Și în marea tremurândă

Când furtuna din pahare

Uneori stătea la pândă.

Și mă plec la talpa crucii

Ca un fir de lumânare

Pentru toată neputința

Cer iertare și-ndrumare!

Iar când pleoapa o să cadă

Peste ceasul înserării

Te rog Sfinte îndurare,

Și pe toți ne dă iertării!

08-01-2015

foto internet

Camelia Cristea

M-am născut

Din puterea rugăciunii

M-am născut a mia oară,

Gândul bun în mine crește

Și îmi cântă a primăvară.

M-am născut din foc și apă

Când ruinele din oase

Îmi intrase pân la sânge

Și dospeau în strâmte vase..

M-am născut iar din țărână

Ca un bob micuț de grâu

Să țin răul la distanță

Și tot binele în frâu.

M-am născut în dimineață

Pe un clopot alb de crin,

Vorba mea să fie dulce

Ca durerea să-ți alin.

M-am născut din rugăciunea

Sfinților ce știu a ține

În pocal iubirea-naltă

Și o floare-n piept de bine.

Și dau slavă pentru toate

Câte sunt și-or să mai fie

Un ochi plânge, altul râde

Și mă-aprind în bucurie.

foto internet

Camelia Cristea

Azi și mâine

Am oftat adânc atunci

Când mânjit era pământul

Și în cute de durere

Se strivea ușor cuvântul.

Am pus liniștea să doarmă

În cămara cea gătită,

Primenită-mi este casa

Și cu flori împodobită.

Am aprins și lumânarea

Cu nădejdea de mai bine

Toate vin și trec prin lume

Cu un scop și rost anume!

Am ținut în palme fruntea

Când cărunta așteptare

Își făcuse drum la poarta

Cea zidită din visare.

Și-am spus pietrelor să tacă

Că strigau în disperare

Când un vânt bătea cu biciul

Drumul presărat cu sare!

Și-am spus oilor din turmă

Că e vremea de pe urmă

Și - așteptării de pe clanță

Că pe umeri port o zdreanță!

Nu mă vait și nici nu plâng

Când durerile mă strâng,

Dar pun mintea mea să stea

Într-un psalm cum știe ea.

Și pe muntele îndurării

Să dăm răul tot iertării!

Grâul bun să-l facem pâine

Să mai credem și în mâine.

09-01-2015

http://confluente.ro/camelia_cristea_1420954434.html

foto internet

Camelia Cristea

Trecător

Trecător prin vama vieţii

Mă îmbăt ca toţi poeţii

Pun doar miere în cuvinte

Şi o lacrimă fierbinte.

Trec prin ziduri uneori

Şi din pietre culeg flori,

Paşii mei de pe hârtie

Vreau s-aducă bucurie.

Când povara-mi este grea

Pun genunchii ca să stea

În pridvorul rugăciunii

Cum m-au învăţat străbunii.

Tai din noduri gordiene

Şi alerg doar prin poiene

Iar prin ochiul dimineţii

Văd doar frumusețea vieţii.

Dintr-o scoarţă de copac

Simt cum ramurile tac,

Iar din muguri de lumină

Cum se naşte-o rădăcină.

Pe aripă de cocor

Gândul meu e călător.

Zbor prin clipe efemere

Să dau ceasului putere.

Plâng în doine şi balade

Când tarâna parcă arde,

Mă preling într-un izvor

Ca să scap de al meu dor.

Aud clopotul tăcerii

Prevestind ziua Învierii

Mă botez în duh şi apă

Doar lumina ne mai scapă.

Văd o flacără plăpândă,

Clipa asta-i muribundă

Mă înclin că toţi poeţii

Când din cer ne vin profeţii.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1420815388.html

foto internet

08-01-2015

Camelia Cristea

Mai spune-mi

Mai spune-mi o dată de noi

Că-i iarnă și frigul mă strânge

În noapte tăcerea se frânge,

De dor o lacrimă plânge.

Mai adu-mi cuvinte alese

Să scriu un poem de iubire,

Târziul în două să crape

Că firul de viață-i subțire.

Mai lasă-mi visarea aproape

Să trecem prin valea de plângeri,

În brațe ne poartă doi îngeri

Uitate poveri și înfrângeri.

Mai spune-mi o dată de noi

Când iarba sărută câmpia

Și-n tril de viori ciocârlia

Trezește la viața iar glia.

Mai spune-mi odată de noi

Când macii se-mbată de sânge

Apusul în poală se strânge

De dor o lacrimă plânge.

Și cred ca atât îmi ajunge

Prin gari și peroane trecute

Batiste cu lacrimi cusute

Sărută iar mâini nevăzute...

Mai spune-mi o dată de noi...

foto internet

http://confluente.ro/camelia_cristea_1420382465.html

Camelia Cristea

Om drag

Om drag întoarcem altă filă
În alb şi faguri de lumină,
Pe treapta scărilor de ceară
Urcăm voioşi ca prima oară.

Risipa s-o oprim în vamă
De ger şi vânt să-i fie teamă,
S-aprindem flacăra iubirii
La care se-ncălzesc toţi mirii.

De dor baladele mai plâng
Când turma rătăceşte calea,
Prin codrii nopţilor doar jalea
Albită-n porţi stă împăcarea.

Troieni de gânduri duc poveri
Ce tineri am fost totuşi ieri,
Pe fruntea anului cunună
Să punem toţi o faptă bună.

Om drag întoarcem altă filă
Să scriem cartea cu lumină,
Când îngerii ne trec prin vamă
Să nu ne prindă fir de teamă.

foto internet

Camelia Cristea

Aduc spre voi

Aduc spre voi poveștile nescrise
Când caii alergau din vârf de dor
Și prin zăpezi purtau frumoase vise 
Îngenunchind în poala munților.

Aduc spre voi nisorile de flori
Cu - alai de bucurie și candoare
Îmbujorat copilu-mi dă fiori
Pe brațul lui prind razele de soare.

foto internet

Camelia Cristea

Colind

Iarna asta rece

Se preumblă iară

Peste noi la fel.

Pare că-i grabită

Și-a uitat năframa

Albă sus la Domnu-n cer.

Și-a rămas pământul

Îmbrăcat în cetini

Așteptând petala crinului

Să ningă peste el.

Tu deschide poarta

Să vină Crăciunul,

Leru-i, ler..

Vine astăzi Domnul,

Pruncul de lumină

Din seninul cer.

Primește-ți casa,

Intețește focul

Să ardă pelinul

Și tristețea toată

Să rămână clipa

Albă, nepătată,

Leru-i, ler…

Candela-ți aprinsă,

Plină de iubire

Luminează-ți viața,

Cerul și pământul

Cântă împreună,

Leru-i, ler…

20.12.2013

foto internet

Camelia Cristea