Timpul

Poartă scârțâie-n derivă sub rafalele de vânt

Toamna, printr-un ochi de ceață ne privește cu avânt.

Pe fereastra dintre noi colorează așteptarea,

Lacrima pitită-n colț își înaltă iarăși sarea.

Firul vieții prins de frunze se deșiră tot mai des,

Boala a intrat în lume și se pune pe cules…

Ciutura de la fântână scârțâie parcă-n amar,

O furtună se ridică dintr-o dată în pahar.

Glasul Mamei, tot mai stins îmi culege diamante,

Pentru zborul meu de suflet ridic aripi mai înalte

Și mă rog că în clepsidră să rămână mult nisip,

Într-o lacrimă beteagă mă codor, dar și ridic…

Timpul prea grăbit aleargă peste toamnă și e frig

Către Tine Înger Sfânt am nadeje și mai strig!

Pune piedici bolii care se ridică că o pâclă,

De atâta suferință mă apucă un dor de ducă!

Dacă vrei pansează rana cea făcută de păcat

Să fiu iar curat că neau și cu lumea împăcat!

Cu isopul milei Tale spală Omul dacă vrei

Și ne scapă de astă boală și de multele idei…

https://confluente.org/camelia_cristea_1606575325.html

28.11.2020

foto sursa interent

Camelia Cristea

Mulțumește

Mulțumește zilei când voiasă vrea

Zorii să te vadă ca pe fiica sa...

Să te îmbraci în rouă dis- de- dimineață,

Cu binețe iarăși să te întorci la viață!

Mulțumește Mamei ce te-a legănat,

Pentru tot ce simplu ea te-a învățat,

Tatălui puternic ce te-a dus de mână

Și ți-a stat alături, doar cu voie bună!

Mulțumește ploii ce-a adus răcoare,

Când pamatul ars striga că îl doare,

Munților de sare ce au plâns de sete

Râului fugar căutând pereche...

Mulțumește pietrei care toate îndură

Și are mereu o bună măsură,

Florilor din glastră care îți zâmbesc

Clipele de taină se împartasesc.

Mulțumește verii ce-ți aduce soare

Grâul copt și pâinea, plinele ogoare,

Toamnei când în vie curge vinul bun

Jertfa din potir, sfinții noștrii-o spun!

Mulțumește iernii ce înalță brazi

Cu lumini din ceruri în care mai arzi,

Lunii ce își lasă capul într-o parte

Ca de bucurie să ai și tu parte!

Mulțumește Mamei ce-a veghet mereu

Să ai drumul lin, dar și-un curcubeu,

Oameni dragi în preajmă și un drum ce-i drept

Toate să le duci, să fi înțelept!

Mulțumește zilei ce-a trudit din greu

Celui credincios ce-a vegheat mereu,

Porți să poți deschide chiar cu mâna ta,

Când e vreme bună, dar și vreme rea!

Mulțumește Celui care a vegheat

Să fi Om în toate, să fi împăcat

Flacăra credinței să îți fie scut,

Prin hățișul vremii și-n necunoscut!

foto sursa internet

Camelia Cristea

https://confluente.org/camelia_cristea_1605462690.html