În graiul dulce românesc
Curg ape dulci și învolburate,
Baladele și doinele bocesc
Iar mâinile, sunt parcă mai curate!
În limba sfântă românescă
Mai curge sânge de oșteni viteji,
Iar Ștefan, încă mai veghează
Prin vremi, chiar paloșul îl vezi!
Din grâul bun, se scutură neghina
Când este vremea sfântă de cules,
În limba românească-n Bucuvina
Un cuc mai cântă, vina și-a ales!
În Țara Românescă și Moldova
Colacii impetiți și-au pus cununi,
Să ducă graiul dulce mai departe
Uniți la greu, să fim mereu români!
Din tulnic, strigă Iancu în Ardeal,
Dușmanii toți să îi stârpescă
Să înfloresca macii-n graiul meu
Și-n țară noastră sfântă românescă!
La țărmul nemuriri, Eminescu,
Scrisorile le duce până în cer
Că limba nostra să doinească
O rugăciune Maicii, eu mai sper!
În Liturghii de veacuri jerfa sfântă
Se face negreșit în graiul meu,
Un înger bucuria mai cuvântă
Smeriți să îl slăvim pe Dumnezeu!
Grădina Maicii Domnului e România,
Iar brazii ard în verde către cer,
În graiul meu se cântă rapsodia
Și-n bucuria vieții eu mai sper!
foto sursa internet
https://confluente.org/camelia_cristea_1598883016.html
31.08.2020
Camelia Cristea
