Răsărit de soare

Port în mine ape vii și un câmp de maci în floare

Mă aprind în bucurii și fur razele de soare,

Frunzele ce-s încă verzi le feresc de promoroacă

Și la piept am să le țin până frigul o să treacă...

În adâncuri duc fântâna și o cumpănă plecată

Rugăciunea-i dă să bea apa care-i mai curată

Car și pietrele de moară ele stau de gâtul meu

Și mă strigă când urcușul se arată tot mai greu!

Doinele le am în suflet și jelesc când vine seara

Iar pe strunele de dor cântă tainic și vioara

În deșert găsesc o oază ce-mi alină chiar și plânsul

De o vreme nu mai vreau să mă prind în joc cu dânsul...

Scări ridic mereu în mine, când doar liniștea mă ține

Și văd bolta înstelată și iubirea Ta curată!

Verdele din iarbă-l simt cum în crește sub picioare

Din pocalul fericirii beau un rasarit de soare...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1447788791.html

foto Mircea Bezergheanu

Camelia Cristea

O părere

Trec desculță iar prin suflet

Cu a Toamnei mele umblet

Și-adun frunzele de aur

În cel mai discret tezaur!

Ploile de lacrimi albe

Le așez în sfinte salbe

Și împodobesc cu ele

Ceasurile care-s grele.

Viile ce-au fost în rod

Cântă parcă un prohod

Vântul le-a jertfit altarul

Dar învie iar la anul!

Păpădia-și poartă straiul

Unde -n toi este alaiul

Pleacă Toamna-n alte zări

Lasă-n urmă resemnări...

Lăcrămioarele din glastră

Se tot uită pe ferestră

Să mai prindă câte-o rază

Prin senin cerul să-l vază..

Rânduri de cocori trec zarea

Aripi bat iar depărtarea,

Amintirile-ți fac casă

Unde vremea e frumoasă...

Raze calde și drăguțe

Sărută discret mânuțe

Fără teamă -un  trandafir

Se tot ceartă cu-n ciulin...

Vântul parcă-i la paradă

A ieșit subit în stradă

Suflă-n ceafa unui pom

A crezut că este-un Om...

Norii suri îmbracă zarea

Și alungă resemnarea

Hornul fumegă-n tăcere

Toamna parcă-i o părere...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1448049339.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Primăvară

Vreau să împart cu tine Vara

Cât mai zburdă Căprioara,

Toamnele ce's adunate

Chiar în ridurile toate...

Pletele vestesc a iarnă,

Vremea-n noi vrea să mai cernă

Lupi flămânzi atancă-n haită

Pe aici dau câte-o raită...

Dar brândușele din gânduri

Îmi scriu verde printre rânduri,

Primăvară port în suflet

Și mă țin după al ei umblet.

Soarele îmi e aproape

Să mă mângâie pe pleoape

Alung Norii și Furtuna

Și în vers mă joc cu Luna!

Din frunzișul care cade

Simt cum viața încă arde...

Crengile ce se usucă

Poartă un dor ce-i pus pe ducă!

Zvonuri vin și zvonuri pleacă

Cu-n toiag de promoroacă...

Am doar miriștea cu mine

Și un stup plin cu albine... 

Primăvară vreu să fiu

Cât nu este prea târziu...

Ghiocei să-i pun la tâmplă

Într-o liniște adâncă.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1447911605.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Nopţi de toamnă

Toamna a jerfit altarul

Pomilor cu frunză deasă

Într-o lacrimă de ploaie

A promis că o să iasă

Urcă dealul pân' la strungă

Şi doineşte iar cu foc,

Dintr-un fluier curge seara

Şi un fir de busuioc.

Vântul trece fără milă

Când e liniştea mai plină

Şi zburleşte iarbă arsă

Ce din somn a fost întoarsă,

Ceru-şi pune stele-n păr

Şi o lună la ureche

E regal de poezie,

Chiar acum la Curtea Veche...

Dintr-o liră fermecată

Se desprind mereu acorduri,

Note ample de iubire

Scriu temeinic iar pe corduri

Harfele sunt mângâiate,

Doar de mâinile curate

Şi oftează când vibrează

Lumea pare toată trează...

Toamna a umplut decorul

Furios se plimbă norul,

În trăsura lui de foc

Prinde cerul de mijloc.

Domnele puţin fricoase

Au cerut altă regie,

Doar cu flori şi poezie

Pentru nopţi de feerie...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1447271280.html

30 octombrie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

Lacrimă de stea

Când mă ții de mână strâns,

(Chiar de cea care-i beteagă)

Văd că plopii sunt cu soț

Și eu iarăși par întreagă!

Am curaj să trec prin ape,

Munții să îi car în spate,

Inimii să-i dau putere

Să le ducă ea pe toate!

Drumurile parcă-mi par

Mai ușoare de trecut

Nu mă împiedic de necazul

Care-n traistă l-am vârât...

Îmi plac Toamnele nespus

(Și am strâns atât de multe...

Frunzele le țin apoape

Le învăț să mă asculte.

Iubesc lumea asta toată,

Chiar de pare nefiresc...

Aș vrea să o văd curată

Și înc-odată să trăiesc!

Sub copacul veșniciei

Să ne întâlnim aș vrea

Și din cupă de lumină

Să bem lacrimă de stea.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1446919833.html

30 octombrie 2015

Camelia Cristea

Cu sufletu-n genunchi

Aud și-acuma ruga ce-o zice Sfânta Vineri

Să fim feriți de rău să nu murim de tineri,

Reper s-avem doar cerul senin și luminos

Și jertfa de pe cruce a Domnului Hristos!

Un clopot bate-n inimi și plânge răvășit

Copii ce-au plecat și aprigul sfârșit,

Durerea unei Mame ce este ca o torță,

Doar Bunul Dumnezeu îi dă curaj și forță!

Prin iadul deznădejdii se luptă însăși Viața

Și vrea să pună-n drepturi senină Dimineața

Cu flori de lăcrămioare culese chiar din ochi

Încununează astăzi atat de multe gropi...

Prea multe zboruri frânte în nopți de căutare,

Eșarfe de întuneric ne strâng parcă mai tare,

Dar sunt atâțea îngeri ce încă mai veghează

Să ne păstrăm Lumina și mintea cât mai trează!

Doar umăr lângă umăr putem lupta cu moartea,

De noi încă depinde cum vrem să scriem cartea

Genunchiul să-l plecăm pios pân' la pământ,

Iar Vieții să îi facem astăzi un legământ!

Nu aruncăm cu pietre în crucile ce ard

Aducem rugăciune și mirul sfânt de nard,

Iertarea să ne fie cărare de îndreptare

Cu sufletu-n genunchi să trecem de încercare...

04.11.2015

http://confluente.ro/camelia_cristea_1446663911.html

foto sursa internet

Camelia Cristea