A trecut o veșnicie, cerul tot îmi stă să cadă
O mulțime dă năvală și uimită vrea să vadă…
Lăcrămioarele din plânsu-mi înflorite în Cuvinte
Darie și-acum trăiește, povestește și nu minte!
Câți ciorchini agață via să dea rodul ce bogat,
A văzut cu ochi de carne, dar nimic nu a gustat,
Cu o botniță pe față a cules cu surg și spor,
Ca hambarul să le crească chiar în văzul tuturor!
A trecut atâta vreme, ca o noapte îngândurată
Unde-i via mă întreb, de cine a fost prădată?
Botnița ascunde chipul, parcă ieri a fost un azi
Și-n atâta neputință simt o Darie cum arzi!
În cătușe vor să pună sentimente, Om și chip
Darie trimis prin vie, de tine nu mă dezic!
Mă găsesc în versul care se îmbracă-n lăcrămioare
O să vină totuși vremea, unui răsărit de soare!
foto sursa internet
Camelia Cristea
22.05.2021
