joi, 30 iulie 2020

Marea și cerul




Când marea în zbucium își unduie valul

Și gândul se frânge de ultimul mal,

Toți pescărușii înaltă iar zborul

Spre cerul de pace, spre cerul opal!


Soarele curge în mare și tace.

O îmbrățișare acum o să-i dea

E clipa acesta înaltă, senină,

În veșnicie pe suflet să-ți stea!


Marea și cerul, pe frunte albastru,

O simbioză scaladată-n lumini

Pescarul se plecă, pios curge harul,

Undița parcă se înaltă-n sublim…


Vântul adie, cu briza ce -aduce

Scoica ce poartă o perlă în ea,

E lacrima mării ținută-n adâncuri

Șirag de mărgele, ofranda să-ți dea!


Luna se înaltă, pe tronul ceresc

Stele aprinse, îmbracă cortina

Decorul acesta atât de firesc…

Noaptea își pune discret pelerina!


Când marea în zbucium își unduie valul,

Și gândul se frânge de ultimul mal

Toți pescărușii înaltă iar zborul

Spre cerul de pace, spre cerul opal…


23.07.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea







sâmbătă, 25 iulie 2020

Dulceață de mure




Azi scriu, cu amintirea pioasă de altfel,
Când culegeam și mure, eu micul prichindel,
În coșul de nuiele, purtam și multe vise,
Erau atât de pure și totuși n-au fost zise…

Pădurea mă primea cu brațele ei verzi,
Aud și-acum îndemnul: -Încet să nu te pierzi…
Nu înțelegeam prea multe, dar nici nu aveam teamă,
De rău nici nu știam și nu îl luăm în seamă.

Croiam poteci prin vreascuri și mă îmbrăcam în vise,
Crăiesele zburdau așa cum au fost zise.
Din verde se înalța covorul fermecat,
De multe ori pe el, în taină am zburat!

Cu flori prinse în păr și soarele pe umăr
Urcam în toți copacii, acum, doar îi înnumăr...
Era o simbioză de pace și de bine,
Pădurea mea- copilă, îmi este dor de tine!

Târam un coș de mure și pajiștea înflorită,
Aceasta bucurie o țin bine păzită…
Simt gustul bun al pâinii, dospită de cu zori
Dulceața mea de mure, mă trec ușor fiori!


23.07.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea


joi, 23 iulie 2020

Un soldat...




Am pus ranița pe umeri
Și- am plecat în lumea mare,
Caut brațul de lumină
Și un răsărit de soare.

În cazarmă, la comandă,
Tot aud necontenit…
Că dușmanul e un virus
Ce prin lumea s-a pitit!

Trec soldații zile grele...
Cu tăciuni aprinși pe suflet,
Arșița toridei veri,
Le-a mai potolit din umblet!

La raport, scriu cu senin,
Că e vară și e mare...
De tăcere și surghiun,
Valul trece și mă doare!

Scot din raniță cuvântul
Îmbrăcat în dalbe flori,
Curcubeul tot așteaptă...
Să apară după nori!

Plouă, fulgeră și tună,
În Cuvânt e vreme bună!
Un soldat pe umeri poartă,
Ranița și-o sfântă hartă!

Cu busola rugăciunii,
Printre viruși și ispite
A bătut cărări prin suflet
Zile albe, primenite…

Am pus ranița pe umeri
Și- am plecat în lumea mare,
Caut brațul de lumină
Și un răsărit de soare.


23.07.2020

foto sursa internet


Camelia Cristea



Marea




Marea mea, cu valuri repezi,
Și cu pescăruși în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalț, și-apoi cobor…

Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...

Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar pașii amintirii
Și mă răscolesc ușor...

Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ți fiu talaz și soare,
Când e zbuciumul mai greu..


foto sursa internet



Camelia Cristea