De dor...

Veșnicia a rămas și în satul de pe deal

Unde doar bătrâni uitați se îneacă în amar.

Aici timpul n-are ceas se măsoară-n zi și noapte,

În zăpezi albe de dor și-n ciresile ce-s coapte!

Timpul s-a oprit acum într-o poartă părăsită

S-o fi fost ea blestemată de ursita înrăită?

Doar păianjeni agățați de pereții în ruină

Țes la pânză lor de dor și de lacrimi poate plină!

Pe băncuța de la poartă o bătrană cu baston

Se tot uităăă lung în zare poate vede-un simplu om…

Croșetează un ciorap să încalțe iarna asta,

Singură își trece vremea și alungă chiar năpasta!

Două rânduri ar mai scrie celor tineri ce-au plecat

Și-au lăsat în urmă satul, tot mai singur și sărac…

Umblă vântu-n bătătură ca năuc și strică tot

Cumpăna de la fântână scârțâie și stă pe loc….

Toți copii au dat năvală pe tărâmul plin de vise

Unde porțile uitării au doar lacăte închise...

Dar bătrâna încet oftează și mai tremură ușor

Într-o lacrimă beteagă își alină înc-un dor.

I-a rămas doar rugăciunea și Măicuța Preacurată

Rana ce o poartă-n suflet vrea să-i fie vindecată

Să-i aline și durerea cea de oase și de dor

Și-apoi spune printre șoapte...-Mamă acum, eu pot să mor!

28.01.2023

Camelia Cristea

Un Înger

 

Peste liniștea albastră trece-un Înger luminos

Mă închin pân la pământ și-l admir, cât de frumos

Are părul plin de raze și pe brațe poartă crini

Într-un psalm se tot înalță, corul cântă un amin!

De visez sau e aievea nu știu sincer să vă spun

Cu iubire mă atinge, vrea să fiu un om mai bun.

Lăcrimez de bucurie și îl rog să biruiască

Toată neputință care s-a pornit să mă jelească!

Eu cobor, el mă înalță și-mi deschide ochii grei

Ce-au văzut în marea vieții suferință și atei…

În lumina siderală mă învăluie un pic,

De prea multa lui iubire eu mă simt atât de mic…

De visez sau e aievea nu știu sincer să vă spun

Cu iubire mă atinge, vrea să fiu un om mai bun.

Să mă împac cu lumea toată și cu mine de se poate,

Ce e rău și se destramă să rămână pus la spate...

foto sursa internet

28.01.2023

Camelia Cristea

 Oglinda

S-a ciobit oglinda-n care

Anii tineri m-au privit,

Ghiocei în părul aspru

De prea iarnă m-au albit.

Pași domoli prin amintire

Trec cărări cu doruri multe,

Plete lungi de așteptare

Au rămas acum cărunte…

Trenul șuieră în gara

Care cânta-n nostalgi,

Un peron se mai zărește

Pentru acei frumoși copii…

Braț la braț cu vise multe

Tot umblau cu capu-n nori

Neștiind că -n lumea asta

Noi suntem doar trecători….

Câte zboruri spre înaltul

Celui mai senin destin

Conturam aripi de vulturi,

Astăzi râd și mă închin.

Am luat viața toată-n piept

Și-am urcat pe vârf de munte

De prea multele ninsori

Tâmplele îmi sunt cărunte….

Într-un vals amețitor

S-au dus anii ca o clipă

Zborul a rămas în vis

Și s-a frânt a mea aripă….

S-a ciobit oglinda-n care

Anii tineri m-au privit

Astăzi timpul în risipă

Stă pe lamă de cuțit…

foto sursa internet

Camelia Cristea

Vals...

Valsul acesta pe care îl cânt
Are în el cer și pământ
Focul ce arde mocnit într-o vatră,
Pâinea dospită, apa sărată….

Casa bunicii și nucul bătrân,
Vorba de duh ce mi-o tot spun,
Mama cea blândă și dorul din ea,
Clipa plecării ce-i rece și grea.

Soarele verii ce arde pe câmp,
Trenul ce aleargă pe aripi de vânt,
Dunărea prinsă într-un pahar,
Clipa toridă și plină de jar.

Cireșul bătrân ce sprijină poarta
Mă caut aici și văd o alta...
Gardul înalt crescut într-o clipă,
Aripa frântă și eu tot mai mică...

Trenul ce șuieră în amintiri,
Peronul de piatră și ultimii miri,
Lacrima plânsă sărată și grea
Mă strânge în lanțuri, acum lângă ea.

Valsul acesta pe care îl cânt
Are în el cer și pământ,
Viața și moartea așa cum le știu
Timpul ce- alergă prin mine târziu….

28.01.2023

Camelia Cristea 

Vezi mai puţin

Rugăciunea se înalță

 

Toarce noaptea din fuior liniștea ce se pogoară

Peste sufletul ce vrea să mai urce înc-o scară,

Candela arde-n tăcere neputinți și frici mărunte,

Omul să nu rătăcească iar în grijile de multe!

Luna nouă, dar și veche, prinde cerul de-o ureche

Și ascultă în tăcere, ruga ca pe -o mângâiere!

Îngeri, serafimi, arhangheli, stau de veghe la hotar

Mesageri ce duc spre Domnul ruga sfântă prinsă-n jar.

Un mister ce ne cuprinde ca-ntr-o mantie de nea

Cu isopul rugăciunii fuge boala cea mai grea

Dar leproșii vindecați uită iar să mulțumească,

Unul singur se întoarce într-o lacrimă firească!

Toarce noaptea din fuior liniștea ce se pogoară

Rugăciunea se înaltă, lasă inima ușoară.

Stelele îmbracă cerul, cu lumini și licurici

Candele ce ard de veacuri pentru oamenii cei mici…

18.01.2023

foto sursa internet

Camelia Cristea

Răbdarea

Pusă iar la încerare și trecută-n tăvălug

Mă grăbesc să evadez și din mine vreau să fug.

Când privesc în jos, doar teamă și o mare neputință,

Lacrimi curse cu durere într-un ceas de pocăință.

Stânga, dreapta, vicleșug! -Întreb Doamne, un’ să fug?

Cerul Tău e sus și are stele multe și un soare,

Cum s-ajung acolo eu, spune-mi Îngere e greu?

Vreau să fug din lumea mare, că e plină și mă doare!

Îngerul mirat se uită și îmi spune să aștept...

-Graba strică tot în viață, nu- i cinstit și nu-i corect!

-Pune mintea-n rugăciune și genunchiul în pământ,

Dumnezeu în lumea asta, are ultimul cuvânt!

Cu bagajul greu în spate, mă pogor în mine iar

Și rog cerul să-mi trimită o răbdare acum în dar...

S-o împart cu cei mai tineri, când iau viața toată-n piept

Iar când totul se sfărâmă, să nu spună că-i nedrept!

S-o împart cu cei maturi, când tânjesc să mai trăiască

Cum vor ei și nicidecum, după legea creștinească!

Cu cei vârstnici și grăbiți să împart Doamne răbdarea,

În paharul plin cu apă să nu vadă toată sarea!

Pusă iar la încerare și trecută-n tăvălug

Mă pogor în rugăciune și de mine nu mai fug…

Sap adânc la pomul vieții să dea rodul cel dorit

Și să uit că-n suferință am căzut și-am pătimit…..

18.01.2023

foto sursa internet

Camelia Cristea