luni, 31 martie 2014

Unde ești ?


Unde ești popor român?
Te lași iarăși tras pe roată,
Horia, Cloșca și Crișan,
Azi mai pătimesc odată?

Și la Putna Ștefan Sfănt
Face țarii legămănt,
De urgie să o scape
Trădătorii să-i îngroape.

Roată, roată și iar roată
Țepeș iarăși se arată
Împarte cetele-n două,
Pentru  viața noastră nouă.

Plănge Dunărea străbună
Că azi lumea e nebună
Și feciorii dragi ne pleacă,
Că e țara prea săracă.

Zac în munți comori ascunse
Și noi tot cu traista-n băț
Batem la străine porți !
Unde ești popor român,
Ca durerea să ți-o spun ?

Plăng pădurile tăiate
Și baladele uitate,
Doinele jelesc mereu,
Ne-a rămas doar Dumnezeu !

Roată, roată și iar roată
Scoală-te române odată
Pune-ți mintea ta la cer
Ca să capeți îndrumare
Să fi țării azi salvare.

Deschide-ți ochii odată
Că nii țara iar prădată
Să ne dăm mănă cu mănă,
Cum e hora cea strabună.

Și să punem la hotar
Piatră de credință vie
Să ne fie temelie
Pentr-o viața mai curată.
Roată, roată și iar roată
Scoală-te române odata !


foto internet
Camelia Cristea 




duminică, 30 martie 2014

Soarta


Zaruri aruncate, toate la întămplare…
Soarta omenirii, simplu joc de cărți ?
Lăcrimează cerul, semn de întrebare,
Oare căt române, poți să mai suporți?

Mor bătrănii noștrii, ramuri veștejite
În pămănt se duc, triste amintiri,
Înrămate poate…, visele trăite
Marșul e funebru, plăng ai lor copii.

 La masa tăcerii, se rostesc cuvinte…
Toate sunt sărace, fără conținut,
A iesit urătul azi la drumul mare
Taie din copacul vieții ce e sfănt !

Să punem coroane albe pe morminte,
Pe eroii nostrii să îi  preaslavim
Căte legăminte, căte lucruri sfinte,
Mai știm bunăoara, noi să mai cinstim ?

29.03.2014


foto internet

Camelia Cristea

sâmbătă, 29 martie 2014

Rai din Primăveri


Dumă-n primăveri cu iubirea toată,
Punem flori de măr iarăși la urechi,
Talpa mea desculță, iarba-i sărutată
Prin păduri de vise, blănde măngăieri.

Drumuri șerpuite, vor  să ne despartă…,
Pendulăm amnezic între ieri și azi,
Am făcut un pod de tăceri durute
Lacrimi picurate, răuri pe obraz.

Și ne-am prins de măini la capăt de pod,
Ochii celor mulți nici nu ne mai văd,
Aripi ne-au crescut, suntem iarași îngeri
Și trecem în zbor valea cea de plăngeri.

Am ajuns în rai, e lumină nudă,
Dragostea eternă, parcă mă inundă
Nu mai vreau să plec eu din primăveri,
Podul să-l mai trec înspre nicăieri… !

16.03.2014
foto internet

Camelia Cristea

joi, 27 martie 2014

Speranță



M-am îmbătat de multe ori cu apă chioară,
Mințind că este vinul cel de soi,
În inimă am pus arcuș dintr-o vioară
Ea prim solistă, în concertul primăverilor.

Am scris poeme, portativ stelar,
M-am agățat de vis cu disperare,
În că
rje am alergat, cănd nu puteam,
Să mă mai țin, drept pe picioare.

În proră văntul nu mai vrea să bată,
Și suflu eu speranță în catarg,
O viața, fii binecuvăntată…
Chiar și cu roua dimineții pe obraz.

Mă rog ca îngerii să-mi dea putere,
Să mă ridic, atunci cănd sunt căzut
Să-ngrop în teacă, lacrima durerii
Și să iubesc lumina, ca semn de început !

27.03.2014

foto internet

Camelia Cristea







joi, 20 martie 2014

Rugă



Nu-mi lua nădejdea, chiar de-i zdrențuită
Bice de cuvinte dau în ea căt pot
Labirintul clipei iarași rău mă minte,
Dă-mi te rog busola, la capăt s-o scot.

Lacrima tăcerii stă în colț pitită,
Nodul gordian înca nu-i tăiat,
Bate iarăși crivăț, chiar de-i primăvară
Toamne ruginii par că mă încap.

Înflorește pomul de speranțe-n noi,
Pune muguri albi, toarnă calde ploi,
Ostoiește setea de cuvănt curat,
Și-n văpaie arde tot ce-i întinat.


https://gradinaculecturi.wordpress.com/2015/02/11/camelia-cristea-ruga/

07.03.2014

foto internet

Camelia Cristea

Rugă pentru Maria



(astăzi a plecat la Domnul, Maria, Mama a șase copii)

Ne întoarcem rănd, pe rănd, acasă,
Cănd seva vieții în pămănt se scurge
Dar sufletul, se duce-n cer la Tatăl
Și lumănarea-n sfeșnic încet se stinge.

Pentru noi toți vine o vreme,
Cănd trebuie din viața asta să plecăm
Nu-i moartea poartă către despărțire,
Ci podul, peste timpul în care noi migrăm.

Maria astăzi a plecat la Tatăl
Și cerul s-a deschis să o primescă,
Jerfirea ei de mamă adevărată
Acum o duce în slava Împărătescă.

Aprindeți lumănări și rugi- metanii
 Cu ochii în lacrimi,  citiți din Psaltire,
Pentru toate este o vreme…,
Eu am plecat,…vă las a mea Iubire !

Dumnezeu să o odihnească în pace !

Vă rog să mă iertați, că versul meu e trist,
Dar de la o vreme, cam de un an încoace,
Se-așează-n drumul meu atătea cruci,
Că lacrima e pusă toată în genunchi.

19.03.2014

 foto internet

Camelia Cristea



Ecuatie




Numitorul nu mai e comun,
În acestă simplă ecuație
Mă străduiesc să recompun,
Sub alte forme matematici.

Nici rădăcina nu mai e pătrată,
Într-un triunghi obtuz s-a transformat
A reclamat, nereguli, dar se pare,
Că totul e corect și regulat.

 Cercul nu mai e demult rotund
A devenit în timp un simplu romb
Iar noi migrăm sau sucombăm
Și ce-i mai trist ne lamentăm.
------------------------------------
O alta revoluție spontană
A izbucnit în piața mare
Toți protestează vehemet
Vor alte reguli, alt patent.

Că susul, este-n jos acum,
Nu e nevoie să vă spun
Dar ce e trist și dureros
Că luăm urătul drept frumos !

17.03.2014

foto internet

Camelia Cristea





duminică, 16 martie 2014


Vecernii

Se aude toaca, cantă a vecernii,
Și se adună-n rugă sfinții toți din cer
Soarta omenirii pare că suspină,
Picură cu rouă ochii  înlăcrimați...

Fresca din biserici este luminată,
Candela Iubirii, înca nu s-a stins
Un călugar plănge-n ruga lui curată
Multe răni deschise, azi a suturat.

În opaiț arde lacrima de Mamă,
Jertfa de iubire, mirul e pe răni,
Se citește iarăși acatistul zilei
Să trecem cu toții, ale vieții vămi.

 foto internet

14.03.2014

Camelia Cristea




sâmbătă, 15 martie 2014

Verdict



Juvenile fapte, mulți contrariați
Stau la drumul mare, ca în tribunale
Consemnează-n condici toți acei jurați
Și de la tribune, dau verdicte clare.

Vorbele rostite, multe la întămplare
Pun pe obrazul  Ei, pete fară rost
Astăzi veneticii strigă-n gura mare,
Bunul simț…, ilogic, este condamnat !!!

De e zi cu soare, sau plouă napraznic,
Toți sunt agitați ca-ntr-un carusel,
Măștile purtate, multe etichete,
Vlăguiește omul, ia ce-i sfănt din el.

Toți jurații clipei, țin pledoarii
Lumea tot aleargă, pe unde o fi,
Frăntă măngăierea, schiopătănd latent,
Nu mai au sărmanii nici un argument.

14.03.2014

 foto internet


Camelia Cristea

vineri, 14 martie 2014

Scrisoare,



Eu iți scriu copile astăzi înc-o dată,
Depărtarea doare ca rănile vii,
Plănge clanța ușii iarăși supărată
Speră că-ntr-o zi, tu ai să revii.

Pașii tăi, frenetic caută împlinirea
Și comorile ce par, toate a străluci
Să nu uiti că inima de mamă
Te așteaptă acasă, toamnele-s tărzii.

Măna ce iți scrie, lacrima o șterge,
Să iți fie bine printre reci străini
Clipa ce se scurge, iarăși mă îngheață
Doamne să-i păzești pe ai mei copii.

Prin bagajul care, l-ai luat cu tine,
Să păstrezi iubirea, bunul cel de preț.
Toate vin și pleacă, chiar și Primăvara
Toți părinții lumii, drama și-o petrec.

În ferestra casei, răde o zambilă
Gingasia ei, mă alină iar,
Gramofonul căntă parcă în surdină,
Anii tinereții, nu mai au habar.

14.03.2014

Camelia Cristea

marți, 11 martie 2014

Vine Primăvara



Despletite ramuri, văntul le îngenuche
În metanii lungi păna la pămănt,
Lacrima din frunze, dorul parcă-l plănge,
Strune de viori, coarde iar vibrănd.

Iarna nu mai pleacă, trenul e în gară,
Calatorii așteaptă, peronul e plin,
Teii- înmuguriți nu plesnesc în floare,
Sunt speriați de norii negrii - fumurii.

Doamna supărată iși duce valiza,
Trenul se urnește, șinele trosnesc,
O batistă albă de brocart sărută
Un obraz în lacrimi și la drum pornesc.

Primăvara vine ca o domnișoară,
Parfumată iarași cu miresme vii
Lacrămioare albe, sunt brodate toate
Pe veșmăntul verde, soare - păpădii.

Maci incendiați cu raze de soare
Gătesc iarași cămpul pentru îndrăgostiți
Fluturii în vals iși sărută floarea
Dulce încăntare, viața e să știi!

foto internet

Camelia Cristea


10.03.2014

luni, 10 martie 2014

Valul


Am clădit în grabă prea multe castele
Dune înălțate, nisip mișcător,
Valul mării trece, toate-s spulberate
Măinile-mi sunt goale, sufletul…nu-i gol!

Din adăncul mării, scot pe rănd și pietre
Să pun temelie iarăși să clădesc
Arvunez în ele spuma mea de viață
Și învăț din nou clipa s-o trăiesc.

Dacă valul trece, pietrele rămăn,
Din cenusa arsă, pulbere adun.
Pasărea rănită, cere vindecare
Și-nvață încet către cer să zboare.

10.03.2014

foto internet

Camelia Cristea




sâmbătă, 8 martie 2014

Anotimpuri



Mi-am despletit iubirea pe ancore de gănd
Nici stropii mari de ploaie, nu-i mai aud plăngănd.
Înobilată clipă prin raiul de culori
Înmugurești speranțe în pomii visători.

E Primăvara asta o candelă a vieții,
Un sfănt altar de jertfă, ard anii tinereții
 Se umple cupa Verii cu raze de senin,
În Toamnă struguri copți, ulcioarele cu vin.

Cănd se pogoară Iarna, cu viscole și ger,
În haită lupii atacă, pun porțile din cer.
Ninsorile de nuferi, gravează nostalgii
În gările prin care te-am aștept sa vii.

Aceste anotimpuri sunt dălțile ce-n noi
Scluptează chipul pietrei, ce e brăzdat de ploi.
Mă împărtășesc cu viața, potir de mare preț
Vă străng pe toți în brațe și spun că vă iubesc.

foto sursa internet

Camelia Cristea


vineri, 7 martie 2014

Femeia



Femeia, a fost și va rămăne muza
Celor ce scriu, ce căntă si iubesc,
E aripă, luată dintr-un înger
Și încununată în chip regesc.

E ea solstițiu în calendare
Și-n  nuferi dulce sărutare,
Verset al crinului în floare,
Psaltire, căntec și-nchinare.

 Femeia-i raiul împăcării,
Vecernie ce-și spune ruga
Și brațul găndului ce - alungă
Din pleoapa noptii iar durerea.

E valul mării, ce caută în taină,
Un tărm să-și plece trupul obosit
Și-n asfințit plătește vamă,
Un rid și tămpla de argint.

07.03.2014

foto internet
Camelia Cristea



joi, 6 martie 2014

Trezirea



De pe cupola lumii adesea am privit
Și am crezut că în viață tot ce am primit,
A fost ca o rasplată ce mi s-a cuvenit,
Neănțelegănd,  că Tatăl, El mi-a dăruit.

Copil pribeag prin vremuri de amăgiri si rele,
Ce amară e trezirea în noaptea fară stele.
Am vrut să beau nectarul, din cupa fericirii
Și să visez aievea la clipa nemuririi.

Deșărtăciuni, în lume adesea am întălnit
Și azi mă-ntorc la Tatăl, de toate istovit
Și-l rog ca să mă ierte, de clipele pierdute,
De vorbele deșarte și păcatele făcute.

În jertfa de cuvinte, pun lacrimă fierbinte
Tălharul de pe cruce, în minte mi se aduce
Aș vrea nădejdea lui să capăt de vei vrea
Și spun smerit Părinte, în toate voia Ta.

foto internet
Camelia Cristea



marți, 4 martie 2014

Marea



Marea lumii astăzi este învolburată
Fierbe ca într-o oală fiere și amar
Mintea omenirii, grav avariată,
Pare dezgolită de cerescul har.

Spumegă anarhic, e prea multa ură,
Pescarușii țipă, tărmul nu-l găsesc
Dinspre miazăzi, vine iar furtună
Cad năvalnic pietre, viața o lovesc.

Țes mai marii noștrii, pănza se deșiră,
Văntul nu-i prielnic, velele se rup,
Mulți paienjeni vin cu-alor lucrătură
De-ar putea măcar să ajute un pic !

Potolește Doamne marea și furtuna,
Picură pe oameni lacrimă de tei
Vindecă orbirea și dă alinare,
Lumănarea vieții, arde dacă vrei !


foto internet

Camelia Cristea

04.03.2014



sâmbătă, 1 martie 2014

Primăvara


Din clopote de flori, vestesc azi primăvara
Mai plănge-o lăcrămioară topitele  ninsori,
Eu mă dezleg de gerul, a cărui mușcătură
Și - acum o simt pe mănă,… iertate depărtări.

Sărut iarăși pămăntul, cu talpa dezgolită
Și simt cum firul ierbii, în mine a încolțit.
Din pata de lumină, furată-n primăvară,
Mă-nalț pe curcubee și acolo să mă uit.

Îmi plec genunchiul minții, pe-o arcă de speranță
Și-ți dau iubirea toată, în dar…, nu ca o plată,
E viața minunată și lacrima-i uitată
De-aș mai trăi o dată, de Tine să ascult … !


01.03.2014
foto internet

Camelia Cristea