
duminică, 28 august 2016
duminică, 14 august 2016
Zile...
Zile
triste-au plâns în mine,
Prin
deșert visam că-i apă,
O Morgana
prin sudoare
În tunel
și-acuma sapă...
Piatra a
lovit obrazul,
Pentru
pași-n rătăcire...
Cu
nădejde tot mai caut
Candela
cea cu iubire.
Mir
izbăvitor doar Cerul
Picură
pe rana mea,
Pe
Golgota neputinței
Mă
târăsc în piept cu ea.
Țipă
vântul
printre ramuri
Ce-s
uscate prematur,
Pomul
și-a jertfit coroana
Se
întreabă micul fur?
–---------------------------
Cum să
mă ridic din mine?
Mi-au
fost cârjele furate
Clipele
își cer iertare
Se vor
toate împăcate!
–---------------------
Caut
flacăra nădejdii
Să mă
încălzesc la ea,
Într-o
zi voi șterge poate,
Chiar
sentința cea mai grea!
Sufletul
rănit se pare
Zboară-n
cerul de smarald,
Pe un rug
de așteptare
Mă
întind și simt cum ard...
12.08.2016
Camelia
Cristea
sâmbătă, 6 august 2016
Împăcată
Sunt un
simplu om ce arde
Pe un rug
aprins de stele
Și se
miră, și se-ntreabă:
- Cum de a
ajuns la ele?
Sunt un
simplu om ce-și duce
Inima în
câmp de flori
Să
se-mbrace în lumina
Revărsată
de cu zori,
Curcubeul
să-l cuprindă
După
ploile trecute
Și din
lacrima de taină
Să ia
zilele durute...
Depărtarea
să o treacă
Doar cu
pasul fericirii,
În
altarul clipei sacre
Să dea
sfânt tribut menirii!
Sunt un
om ce-a scris povestea,
Cu o
luntre de trăiri
Tinerețea
se tot
uită
Prin
album de amintiri!
Toamna
cu-n arcuș grăbit
Îmi mai
cântă o baladă,
Dar
m-ascund în poezii,
De prin
rime să nu vadă.
Nu se
lasă și aduce...
Frunza
veștedă-n alei
I-am
promis un pum de stele
Și un
vers să fie al ei.
Sunt un
om trecut prin sită
Ce a tras
la plug mereu,
Dar
credința i-a dat aripi
Și curaj
când i-a fost greu...
Astăzi...
caut vindecarea
Cred mai mult ca niciodată
Vreau să fiu cu mine însămi
Și cu lumea împăcată!
foto sursa internet
30.07.2016
Camelia Cristea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)