duminică, 31 mai 2015

Taina


Cel ce vii în rugă printre muritori,
Pui banuț în palmă unui cerșetor,
Celui însetat îi dai să mai bea
Apa care-i vie chiar din coasta Ta.

Când tăcerea lumii tremură fugar
Vii în casa celui ce te cheamă iar,
În veșmântul nopții pui o lumânare
Dai din haina Ta, chiar fâșii de soare!

Faptele ce-s bune le prefaci în scări,
Zilele cernite le îmbraci în nori,
Înflorești castanii și trimiți albine
Toate-acestea-s  daruri ce vin de la Tine!

Ca pe un veșmânt scuturi și pământul
Când strivit de oameni este legământul,
Toaca în biserici o aud cum plânge
Văd într-o icoană, lacrimă de sânge!

Cel ce picuri mir peste boli și răni
Și în lanțuri pui ură și sudălmi,
Te rugăm să rupi podul de nevoi,
Prin vremi tumultoase să trecem și noi!



21 mai 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea





sâmbătă, 30 mai 2015

Uneori


Uneori măƒ caut sincer, nici n-aș vrea
Să găƒsesc epava sau carcasa mea,
Vreau să cred că-s floare de Nu-măƒ-uita
Și-am să stau de pază chiar la ușa ta.

Prin furtuni de gând, uneori mai trec
Și-n alai de fluturi visul mi-l petrec,
Steagul împăcării arborat pe creste,
Am săƒ scriu frumos, chiar dacă nu este...

Din cupă de crini, rouă-ți dau să bei
Și-ai să vezi senin chiar în ochii mei,
Seva din cuvinte săƒ-ți dea vindecare
Lacrima tăcerii, încăƒ mă mai doare!

Uneori mă caut cred că m-am găsit
Într-un liliac proaspăt înflorit
Dăruind miresme celor care vor
Să deschidă porți chiar în viața lor!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1433312595.html



foto sursa internet

Camelia Cristea






vineri, 29 mai 2015

Dragostea


Dragostea toate le știe și pe toate le înțelege,
Cu ea pleci în veșnicie este scris în Sfânta Lege!
Dragostea toate le rabdă și pe toate le îndură,
Frumusețea unei clipe, ea o dă nicicum nu fură!

Dragostea trece prin ziduri și vibrează unde ești
(Eu vă spun doar adevărul, nu din cartea de povești.)
Te cuprinde ca o vrajă și deschide porți și lumi,
Peste fruntea încărunțită îți pune mereu cununi!

Duce-n spate munți de dor și poteci de regăsire
Este - o carte ce se scrie, doar cu slove de iubire.
Vede soare când nu este, inima ți-o încălzește,
Risipește nori de fum, nu te lasă trist în drum!

Nu se laudă, nu ceartă, nu te critică, ci iartă!
Te înaltă în lumină, și nu îți găsește vină.
Înflorește prin livezi, ochii ei în cer îi vezi.
Dragostea toate le duce, nu te lasă la răscruce!

22 mai 2015



foto internt

Camelia Cristea



Un orb


Alaiul acesta e parcă mai rar...
Copacii în floare gătiți ca de nuntă,
Albastru privirii trimis chiar din rai
Când liniștea toată, de cer mai ascultă.

Fecioare rămase de veghe prin schit
Asteaptăƒ un Mire, în miezul de noapte,
O candelă arde și miru-i sfințit
Doar faptele bune-s ca roadele coapte.

Un clopot mai țipă la noi uneori,
Când mreje de neguri ne învăluie parcă
Și vântul acesta trecut de hotar,
Ne zguduie aspru și ultima barcă.

Un orb mai așteptă să cadă lumina,
Pe ochiul ce noaptea îl ține ostatec
Și visul e negru și tot mai lunatec,
Iar plânsul cernelei cam singuratic.

Așteptarea se surpă în zorii de zi,
Când cerul făclie aprinde speranța
Și-n alb se înclină iarăși balanța,
Pe trepte albastre stăƒ cutezanța.
.



foto internet

Camelia Cristea

marți, 26 mai 2015

Un ram


Sunt fluture alb în poale de vise
Am zborul fragil în zări ce-s deschise,
Înalț doar privirea în cerul opal
Și trec peste ultimul punct cardinal.

Sunt floare aprinsă în măr și cais
Cred c-aș avea atâtea de zis...
Dar lumea e surdă și trece grăbită,
În arșița vremii pare topită!

Am umărul reazăm în floarea de tei
Să-ți mângâi toți anii și mâna de vrei,
Un zâmbet suav în timp efemer,
Frumusul să treacă prin poarta de fier.

Un steag arborat, în mine îl văd
A fost și în bernă după exod,
Înfrânte dureri își cară bagajul,
În gara pierdută mai caută gajul...

Uitate batiste, spălate cu lacrimi,
În nopțile minții trecute prin patimi,
Lumina se crapă pe umăr de geam...
Speranța e-n floare pe ultimul ram!


foto sursa internet

22 mai 2015

Camelia Cristea





sâmbătă, 23 mai 2015

Trenuri


Prin forfota zilei fluieră timpul,
Trenuri grăbite și mulți călători,
Eșarfe-n ferestre cu lacrimi cârpite
Tivesc depărtarea și scapără nori.

Copacii aleargă prin munții cu lauri,
Pădurea înfrunzită freamată viu,
Grija de mâine, un colț de balaur
Un ochi se deschide parcă târziu.

Pe o banchetă o domnișoară
Scrutează zarea și oftează lin,
Mult prea departe cântă vioară,
Lacrima-i vede cerul senin.

Din poză, un zâmbet îi dă alinare
Scâncește în sine tot mai încet,
Târziul proptit în drumul de sare
Rostește canonul, ca un ascet...

Fluieră timpul parcă-i nălucă
Trenul o duce spre lumea de vis,
O ușă deschisă în piatra tăcerii
Îi lasă nădejdea că-i paradis...


foto sursa internet

Camelia Cristea




vineri, 22 mai 2015

Bunicii



Miroase a smirnă printre icoane
Candela veche se-aprinde în rai,
Bunicul citește încă ceaslovul,
Prin amintire, mâna să-mi dai!

Pe brațe de nori o văd pe bunica,
Cum toarce fuiorul acesta de dor,
În liniștea pură nu cere nimica,
E colțul tăcerii a lumii din sori!

Văd parcă via cu mustul din teasc
Și toți bostanii de prin grădină,
La poartă de veghe e nucul bătrân,
O creangă uscată se - apleacă într-o rână.

Aleargă nepoții spre poala de cer
Să-ți mângâie barba tot mai căruntă,
Pe brațe altare, de tainic mister,
Psalmistul David încă mai cântă!

Miroase a smirnă printre icoane,
Candela veche se-aprinde în rai
Bunicul citește încă ceaslovul...
Un cer de pace și mie să-mi dai!


În amintirea Bunilor mei

19 mai 2015


Foto sursa internet

Camelia Cristea





joi, 21 mai 2015

Duhul Adevărului


Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea
Fă să înțeleg care-mi e menirea!

Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!

Ucenici în turmă, marea de măslini,
Cu iubire multă durerile-alini,
În genunchiul minții mă petrec mai sus,
Scapă-mă de rău Bunule Iisus!

Biserica-Ți toată este ca o vie,
Duhul Sfânt coboară iar în Liturghie
Sforile mă leagă să nu pot vedea
Dar mă las Părinte, doar în voia Ta!

Nu înțeleg Taina, dar simt fericirea,
Când un bob de rouă îmi scaldă privirea
Și în cerul clipei simt nemărginirea,
Doamne cât aș vrea să îmi schimb și firea...

Curcubeu - vitralii, uncenici și sfinți
Te-am vândut odată pe câțiva arginți
Mă căiesc amarnic și îmi plâng păcatul,
Într-o rugăciune fă să văd Înaltul.

Pe un braț ții cerul, pe altul pământul,
Eu dau mărturie Tu ești Sfânt Cuvântul!
Am văzut Lumina cea adevărată
Slava în biserici a fost revărsată!


foto sursa internet

Camelia Cristea







Credința răzbate


Dezgropată Crucea de doi împărați
Să trecem prin lume buni și vindecați,
Slava Lui Hristos să ridice turma,
De păcat și rău să ne șteargă urma!

Convocat Sinodul sfânt de la Niceea,
Duhul ne trimite ca un dar și cheia,
Crezul de credință, sfintele canone,
Lacrima iertării a pictat icoane!

O Împărăteasă înaltă biserici,
Jertfa prăznuită de mai marii clerici
Biruința Crucii a adus Lumina,
Eu cel păcătos să nu mai am vină!

Aprind lumânarea cu nădejde vie
Mă înalt în rugă înspre veșnicie,
Clopotul trezirii este viu și bate
Prin hățiș de vremi Credința răzbate!



21 mai 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea




miercuri, 20 mai 2015

Înălțarea


Se Înaltă Hristos în cerul deschis,
Departe de zarvă și gloata nebună,
Un înger vorbește de raiul promis
Și are nădejdea înfiptă pe strună.

Altarul se-aprinde în flacără vie
Lumini necreate lucesc în sfârșit
Cer și pământ sunt împreună,
Prin jertfa suprema s-au intalnit!

Serafimi și îngeri și-acoperă ochii,
Lumina-i orbește când cerul e plin,
Cățuia se-aprinde în inima popii
Și umple biserica toată cu mir.

Mireni din strană oftează ușor
E taina acesta mult prea înaltă,
O inimă vie în piept încă saltă
Profundă traire ce n-am s-o măsor...

La o icoană a plâns busuiocul,
Aprins de Lumină s-a înfiorat
Așteaptă de-o vreme să vină sorocul
Să vadă norodul tot vindecat!



foto sursa interent



Camelia Cristea






marți, 19 mai 2015

Am cerul...


Am inima-nfiptă în săbii de timp
Şi-n ciute nebune ce-şi caută iarba,
Tăcerea şi lutul prea grele le simt,
Când vântul îşi lasă în vie sudalma.

Am cerul scăldat de lacrima vremii
Când ploi muribunde mai spală noroi,
Aceste cărări şerpuiesc iluzorii,
Mirajul Morganei la capăt de noi...

Am paşii trecuţi prin lumi nevăzute
Şi arcul gândiri întins peste munţi,
Când flacăra arde în pieptul de carne,
Cuvinte senine croiesc iarăşi punţi.

Am mintea în rugă deschisă spre Tine,
Genunchiul plecat în câmpul de flori
Dă-mi pacea şi roua trimisă în zile,
Cu vestea de bine să mă împresori..


foto sursa internet

19 mai 2015

Camelia Cristea





vineri, 15 mai 2015

Ne întâlnim


Acestor așteptări ce nu mai pot
Să-și târâie pantofii prin ogradă
Le-aș da un câmp cu maci să vadă
Că-n asfințit se-aprind de tot.

Uitărilor ce mă privesc pieziș
Le-aș da o floare albă de cais
Să treacă vama iernilor din noi
Și bucuria s-o împărțim la doi.

Iar frunzei verde ce se naște
Că înviem în sfântă zi de Paște!
Cu sufletul aprins ca lumânarea
Ne întâlnim în căutări cu zarea...



foto sursa internet

Camelia Cristea



marți, 12 mai 2015

Îngerul de pază


Lumânări ce-aprind speranțe
Chiar în nopțile de smoală,
Când făptura toată doarme
Îi ții sufletul în poală....

Am văzut cum treci prin viscol
Ca prin vama din văzduh,
Nu ești Om, asta e sigur!
Ești Lumina unui duh.

Am văzut că-mi ești alături
Când trădat am fost de toți,
Haina ce-o aveam mai bună
Prăduită a fost de hoți!

Am văzut acum Lumina,
Când ieșită din tunel
Ferecată strâns în lanțuri,
Aveam gândul pus la cer!

Am văzut pe fruntea Ta
O cunună doar de spini,
Cu o mână nevăzută
Zmulgi din mine mărăcini!

Am văzut în zori Lumina,
Ochii mei au fost legați
Cu eșarfe de întuneric,
Ca și cei nevinovați...

Și aud! Cred c-am fost surdă,
Așteptarea-i tare lungă,
Îngerul ce-mi stă de pază

Mă ajută să fiu trează!

foto Mihai Lupu

Camelia Cristea

Am văzut


Am văzut cum se plecau
Macii toți în fața Ta
Și roșind de fericire,
Câmpu-n verde parcă-ardea!

Am văzut un crin plăpând
Înflorindu-Ți chiar la tâmplă
Aștepnd cu luare - aminte
Să primească o poruncă!

Am văzut albastru cer
Chiar în ochii Tăi senini
Prevestind un veac de pace,
Cu lumină mă închin!

Am văzut în plin deșert
Oaza verde de candoare
Sufletul cuprins de pace,

Niciodată nu mai moare! 

foto internet 

Camelia Cristea

duminică, 10 mai 2015

Primăvara


Aștept să pui miresme în clipa care vine,
Să parfumezi răvasul pe care mi-l trimiți
Iertare ta mi-e vină de toate’s vinovată,
Dar într-un colț de suflet să nu uiți să mă iei.

Și- nmugurind speranțe aștept iar primăvara
Să creasca firul ierbii mai verde decat ieri,
Iar flacăra nădejdii să lumineze calea,
Când o să-nceapă valsul florilor de tei.

Nopțile cernite vor fi date uitării
Canon de pocăiță pe rând toate primesc
Vor face armistițiu călcând stativul vremii,
Căci ramura e verde și verde-n mine cresc.

Tu prinde-mă de mână și lasă gura lumii
Și câinii care latră când caravane trec,
O primavară vine cu - alai ca la o nuntă,

Eu tot mai cred în vise și încă mai visez.



foto sursa internet

Camelia Cristea





joi, 7 mai 2015

Gândul


Pune gândul să mai pască
Iarbă verde, nu doar iască,
Dacă vrea dă-i un bilet
Și-o adresă din concret!

Cailor ce mai nechează
Și mă țin în noapte trează
Dă-le miriști înflorite,
Nu doar hamuri, greu plătite.

Pune taxe iar la vamă,
Când lumina se destramă
Prin genunchi de rugăciune
Vine gândul bun în lume.

Când stă tolănit pe frunte
Are-n noapte riduri multe,
Dimineța fuge-n meri
Și - amiroase a primăveri.

Pune gândul să lucreze
Ține-l sus pe metereze
Dă-i o scară și un cui
Nu-l lăsa de capul lui!

Când se pierde pune-i frâu
Și o ramură la brâu
Dă-i să bea mereu lumină
Și-o să scape și de vină!

Cu-n bilet fă-i rezervare,
Doar spre o senină zare!
Pune-i cerul în priviri
Și anunță chiar la știri!



07 mai 2015
foto sursa internet

Camelia Cristea




miercuri, 6 mai 2015

Am plămădit


Am plămădit speranța din puțin
Și apa chioară mi-a fost vinul,
Dintr-un pahar cred c-am băut
Nectarul unei clipe și pelinul!

Am râs de mine și m-am cățărat
În sicomor poate-am să fiu văzută
Și-n așteptarea asta surdomută
M-am întâlnit chiar cu destinul meu!

Din alinări am luat mereu lumină
Și recunosc aceasta-mi este vina!
M-am regăsit în rânduri, prin cuvinte,
Ca salcia, în vara cea fierbinte!

M-am scris cu miere și cu dor,
Penița s-a îmuiat și-n vârf de nor,
Furtunile au fost toate alungate
În țărmul de uitare întemnițate.

Am plămădit speranța din frumos
Când trece ploia ceru-i luminos,
Seninul toarnă mir de vindecare,
În sufletul rănit din fiecare floare!


foto sursa internet

Camelia Cristea












luni, 4 mai 2015

Colindul magilor


Colindul magilor

Castane scoți din foc cu mâna mea
Nu vrei să vezi și rana de pe ea
Te uiți la zidul ridicat în pripă
Și nu întelegi a zborului aripă.

Castele de nisip clădești mereu
Și vântul ți le spulberă pe toate,
Doar argumente seci, nevinovate
Presari necontenit în drumul tău.

Impasul pare chiar un Everest
Cu vârfurile toate în arest,
În mai cireșul ninge împăcat
Doar cu lumina el s-a vindecat.

Iar crinul s-a pornit să cearnă
Petale ca în iureșul din iarnă,
Colindul magilor înaltă brazi,
În verde crud mai poți să arzi...


2 mai 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea



sâmbătă, 2 mai 2015

Buzunarul


Mă porți în buzunarul de la piept,
Când viscolul lovește pe nedrept
Îmi dai și aripi, zbor doar spre lumină
Să scap de mine, de viscol și de tină!

Îmi mângâi sufletul când rătăcește
Prin arșița deșertului din noi,
Dezlegi și ploia ce mă răcorește
Și uneori dai timpul înapoi.

Nu știu cum faci și care-i rostul,
Dar cred că-mi ești și adăpostul
Îmi torni pe rană mir sfințit
Și-ngropi și lama de cuțit.

E un mister ce-l simt arzând
Îl tot primesc eu cel plăpând,
În lumânare-mi văd și pasul
Și-n toacă îmi aud chiar glasul.

Cuvântul vreau să fie viu
Să mă trezesc atunci când scriu
În calendar să pun altoi,
Doar pentru vremurile noi.

Atâta aș vrea să-Ți Mulțumesc
Cu Primăvara toată-n vers,
Să scutur colbul de pe talpă,
În drum să las o floare dalbă...


2 mai 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea








vineri, 1 mai 2015

Pescărușii


Pescărușii mei de dor
Au plecat nebuni pe mare,
Aripa să le-o sărute
Primul răsărit de soare.

Mi-au luat inima cu ei
Îmbrăcată în stamine,
Zborul să le înflorescă
Peste marea de ruine...

Pescărușii mei albiți,
De ninsorile din vremi
Sunt atâta de suavi...
Speră totuși să îi chemi!

Pe o aripă duc plânsul
Și pe una doar tăcerea,
În pahar îți torn -albastru
Să - nțelegi că asta-i vrerea!

Cerul tot îl prinde zborul
Și în suflet doar fiorul,
Norii fug în alte zări
Îmbrăcați în resemnări...

Fâlfâitul din priviri
Are murgu-n amintiri
Și nechează când aleargă,
Peste timpul smuls din iarbă...

Duc în zbor de pescăruș,
Gândul cel mai jucăuș
Aripi de cuvânt să treacă
Peste valea care-i seacă!

30 aprilie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea