sâmbătă, 5 iunie 2021

Darie ...

 


A trecut o veșnicie, cerul tot îmi stă să cadă

O mulțime dă năvală și uimită vrea să vadă…

Lăcrămioarele din plânsu-mi înflorite în Cuvinte

Darie și-acum trăiește, povestește și nu minte!


Câți ciorchini agață via să dea rodul ce bogat,

A văzut cu ochi de carne, dar nimic nu a gustat,

Cu o botniță pe față a cules cu surg și spor,

Ca hambarul să le crească chiar în văzul tuturor!


A trecut atâta vreme, ca o noapte îngândurată

Unde-i via mă întreb, de cine a fost prădată?

Botnița ascunde chipul, parcă ieri a fost un azi

Și-n atâta neputință simt o Darie cum arzi!


În cătușe vor să pună sentimente, Om și chip

Darie trimis prin vie, de tine nu mă dezic!

Mă găsesc în versul care se îmbracă-n lăcrămioare

O să vină totuși vremea, unui răsărit de soare!


foto sursa internet


Camelia Cristea


22.05.2021

marți, 1 iunie 2021

Mă privește un Copil


La mulți ani, Copilărie!


Prin ferestra dimineții mă privește un Copil

A venit cu pași de înger, uite așa, ușor, tip-til,

Într-o mână  ține strâns cheia fericirii care,

În palate de cleștar strânge porțile mai tare!


Ce cotează că-l apasă dorul,
pentru cei mai dragi,

Prin icoana, dintre inimi a văzut adesea magi

La urechi și-acum poartă o cireașă rubinie,

Numai gândul ...și-i aduce un pocal de bucurie!


Printre miile de fluturi, ce se înaltă ca un vis

Un Copil în plină toamnă, o poveste iar mi-a zis…

Vara, plină de cireșe și fântânile de dor,

Nu te lasă când ești singur...și prin viață călător!




foto sursă internet


01.07.2021

Camelia Cristea





duminică, 30 mai 2021

Flacără și sânge...




Un tăciune sfredelit între flacără și sânge,

Viața, ca o clipă parcă, în tăcere și-o mai plânge

Lacrima îi stinge focul, dorului ce vrea să ia

Toată floarea tinereții să fugă în rai cu ea.


Iluzorii, vise zboară pe tărâmul de povești,

Un tăciune arde totuși! - Viață, iarăși te zorești?

Din crâmpeiul dimineții, raze blânde mai înalți

Și-n apus cărarea vieții, bătrânețea o încalți!


Un tăciune sfredelit între lacrimă și sânge,

Viața-i scurtă ca un fir ce plăpând, ușor se stinge…

Busuiocul la icoană, lăcrimează în tăcere

Se împlinește ce e scris, cu a Domnului putere!


https://confluente.org/camelia_cristea_1622381616.html


foto sursa internet


Camelia Cristea


marți, 25 mai 2021

Harababura primăverii!

 


A început harababura primăverii să se arate

Floarea a întrecut măsură stă cu pletele lăsate

Toți copacii parfumați, poartă brațe de lumină,

Bucuria înfloririi să ne fi mai deplină!


Verdele înlăcrimat de un strop ghiduș de ploaie

Se ridică spre înalt într-o frunză vălvătaie

Vrea s-atingă infinitul unui colț plecat de cer,

Când o rază mai miloasă ne dezleagă din mister.


Doi bujori îndrăgostiți își desfac pe rând petale

În grădina bucuriei unde-i liniștea mai tare,

Liliacul albăstrit, de cerneala unui nor

Își ridică fruntea-n cer, într-o floare în décor.


Clopotul unei zambile strigă cât îl ține gura

Că lumina dimineții a întrecut subit măsura…

Lăcrămioara cea sfioasă radiază în buchet

Și se bucură de albul răvășit și indiscret…


O narcisă se aprinde într-o rază de lumină,

În grădina primăverii vrea și ea discret să vină…

Un bondar, la mandolină s-a pornit să dea concert,

Firul ierbii să-l trezească, că a stat prea mult inert!


Peste toată bucuria, de culoare răvășită,

Noaptea -și pune stele-n păr și pășește liniștită

Cu mantia unui înger se acoperă pământul,

Primăvara se-odihnește și înaltă-n vers Cuvântul!


foto sursa internet


Camelia Cristea

sâmbătă, 22 mai 2021

Copile drag!

 



Copile drag, cu bucle bălai,

Senin ca cerul, acesta de mai

Îmi scuturi salcâmii, de dor ce m-apasă

E liniște-n floare, aici este acasă!


Fereastra-n lumină se uită mereu

Să vadă seninul și drag chipul tău

Depărtarea apasă și-mi face o rană,

Lacrima Mamei parcă-i dojană.


Parcul acela-n care zburdai

Colțul tău sigur și cerul din rai,

Azi e stingher și tot mai rece,

Dorul în el, veacu-și petrece…


Plăcinta cu mere, te-așteptă și-acum...

Știu că e greu, cu pașii pe drum,

Tălpile-apasă timpul mereu,

Un drum e sigur, spre sufletul meu!


Toate sunt vechi, așa acum le știi

Noi, doar veștile, ce ni le scrii

Pruncii tăi dragi, soția dorită,

Viața de Înger mereu ocrotită!


Copile drag, cu bucle bălai,

Senin ca cerul, acesta de mai

Îmi scuturi salcâmii de dor ce m- apasă

E liniște-n floare, aici e acasă!


22.05.2020


foto sursa internet

https://confluente.org/camelia_cristea_1621702543.html


Camelia Cristea




vineri, 7 mai 2021

O lumină

 



O lumină nu se-ascunde niciodată sub obroc,

În Cuvinte și în viață ea își face ușor loc

Far în nopți și-n rătăcire e iubirea ce în noi,

Luminează și ne scoate din prea multele nevoi.


O lumină îți da sens în hățișul surd al vieții,

În omagii și în versuri o cinstesc nespus poeții,

Inima de Mamă este o lumină ce te scapă

Când paharul tău e plin și se îneaca iar în apă…


O lumină este gândul primenit în mir de floare,

Când sămânța bucurie este -n rod și dă culoare

Câmpul tot în spic de grâu și-o prescură în batistă

Pentru lacrimă tăcerii ce s-a frânt ușor și tristă….


O lumină e speranța ce clădește scări în noi,

Când e vreme rea și plouă cu amnar și cu nevoi…

Rugăciunea e lumina ce aprinde viața toată,

Inima se primenește și devine mai curată!


O lumină este viața ce o porți cum se cuvine

Și în tine mai încapi, greu îți e, dar e și bine…

Firul ierbi legănat de o blândă adiere,

De atâta bucurie, prinzi și Tu ușor putere!


O lumină este cerul ce se uită pe fereastră,

Când cămașa zilei-și pune o culoare mai albastră

Și-ntr-o cupă de nădejde înflorește iar un crin

Cu speranță și iubire, Maicii Sfinte mă închin!


foto sursa internet


Camelia Cristea



sâmbătă, 3 aprilie 2021

Pe o Cruce

 


Pe o cruce răstignit, Isus poartă suferința,

Lacrima îmi este grea și amară mi-e căința!

Veronica, în năframă strânge sânge și durere

Se împlinește prorocia cu a Domnului putere!


Mulți hulesc în nepăsare și în spini înfig adânc,

Ură, neputință, patimi, întinează sfânt Cuvânt!

Maica plânge îndurerată și în suflet poartă răni,

Biciul a tăiat în carne de prea multele sudălmi!


Talpa crucii poartă crinul veșniciei ce în cupe

Are mirul de iertare și iubirii nesfârșite,

Taina sfântă se pogoară pan în iadul cel de jos,

Din Lumină În Lumină, vine Mirele Hristos!


În aceste vremuri tulburi să aducă alinare,

Veșnicia să ne-o pună ca ștergarul la picioare.

Omul tot să înțeleagă taina sfântă ce de veacuri

Ne aduce bucurie, izbăvire,dar și leacuri!


foto sursa internet

Camelia Cristea

25.03.2021