sâmbătă, 11 septembrie 2021

Lavandă



Miroase a lavandă și-a mere coapte,

Toamna cu mine se ține la pas,

Dorul îmi cântă cu nostalgie,

Vara aprinsă în maci a rămas.


Gândul brodează dantele albastre,

Când cerul speranței se pleca din nou

O tinerețe, cu larma-i grăbită

Se mai aude printr-un ecou.


Foșnet de frunze și amintirea

Copilul alergă spre inima ta,

Cărarea e strâmtă, de pază e viața,

Iar toamna îmi pare rece și grea.


Cocorii se înaltă un gând călător

Departe, apoape și inima tace,

Un curcubeu după ploaia se vrea

Colțul de rai și multă pace!


Miroase a lavandă și-a mere coapte,

Toamna cu mine se ține la pas,

Inima cântă în cerul de pace

Poemul vibrează la al ei glas.


foto sursa internet


Camelia Cristea





sâmbătă, 4 septembrie 2021

Rodul iubirii



Pe umărul Tău am scris iar cu lacrimi,

Când viața scenarii mai triste mi-a dat

Mâinile-s prinse în rugăciune,

Din mila-Ți prea mare și-acum am să scap.


Curajul se pleacă -n metanii și cere

Să fie întărit când Toamna e grea,

Frunza se frânge, aceasta e vrerea

Și toate se scriu în inima mea.


Cu fir de lavandă și iasomie,

Țes un ștergar să-ți dăruiesc

Umărul Tău mă sprijină iară,

Atât de simplu și de firesc!


Arde plăpând candela vieții,

Verdele crud e-n amintiri

Pleoapa deschide lumini dimineții,

Cu rouă din lacrimi și rouă din crini!


Pe umărul Tău am scris cu speranță,

Când toamna se înaltă din mine și vrea

Ca via acesta să fie bogată,

Rodul iubirii să crescă în ea!


foto sursa internet



Camelia Cristea


04.09.2021







vineri, 16 iulie 2021

Cireșul

 

Cade noaptea îngândurată,

Pe cărări, doar luna plină

Se oglindește în fântâna

Clipelor ce o să vină.



Stelele spuzesc tot cerul

Coborât în strai de ceară,

Picătura care curge

Pan la oase să mai doară...



În risipă, vorbe multe

Se tot ceartă fără rost,

Faptele trecute toate

Nu-și găsesc un adăpost.



Strigă vorba-n gura mare,

Clipe reci, cu iz de gheață

Calcă timpul în picioare

Stă mirată întreaga viață!



Amănunte încremenite

Într-o inimă beteagă

Se tot roagă în tăcere

Să rămână doar întreagă.



Într-un colț de cer senin,

Îngerul plin de lumină

Ține ruga tot aprinsă

Pacea, liniștea să vină.



Stele ard și noaptea curge

Peste neguri și ispite,

Luna plină se ridică

Și apare tot mai mică.



În cireșul rupt din suflet

Creangă veștedă suspină,

În grădina amintirii

Poate totuși o să vină.


foto sursa internet


Camelia Cristea




sâmbătă, 5 iunie 2021

Darie ...

 


A trecut o veșnicie, cerul tot îmi stă să cadă

O mulțime dă năvală și uimită vrea să vadă…

Lăcrămioarele din plânsu-mi înflorite în Cuvinte

Darie și-acum trăiește, povestește și nu minte!


Câți ciorchini agață via să dea rodul ce bogat,

A văzut cu ochi de carne, dar nimic nu a gustat,

Cu o botniță pe față a cules cu surg și spor,

Ca hambarul să le crească chiar în văzul tuturor!


A trecut atâta vreme, ca o noapte îngândurată

Unde-i via mă întreb, de cine a fost prădată?

Botnița ascunde chipul, parcă ieri a fost un azi

Și-n atâta neputință simt o Darie cum arzi!


În cătușe vor să pună sentimente, Om și chip

Darie trimis prin vie, de tine nu mă dezic!

Mă găsesc în versul care se îmbracă-n lăcrămioare

O să vină totuși vremea, unui răsărit de soare!


foto sursa internet


Camelia Cristea


22.05.2021

marți, 1 iunie 2021

Mă privește un Copil


La mulți ani, Copilărie!


Prin ferestra dimineții mă privește un Copil

A venit cu pași de înger, uite așa, ușor, tip-til,

Într-o mână  ține strâns cheia fericirii care,

În palate de cleștar strânge porțile mai tare!


Ce cotează că-l apasă dorul,
pentru cei mai dragi,

Prin icoana, dintre inimi a văzut adesea magi

La urechi și-acum poartă o cireașă rubinie,

Numai gândul ...și-i aduce un pocal de bucurie!


Printre miile de fluturi, ce se înaltă ca un vis

Un Copil în plină toamnă, o poveste iar mi-a zis…

Vara, plină de cireșe și fântânile de dor,

Nu te lasă când ești singur...și prin viață călător!




foto sursă internet


01.07.2021

Camelia Cristea





duminică, 30 mai 2021

Flacără și sânge...




Un tăciune sfredelit între flacără și sânge,

Viața, ca o clipă parcă, în tăcere și-o mai plânge

Lacrima îi stinge focul, dorului ce vrea să ia

Toată floarea tinereții să fugă în rai cu ea.


Iluzorii, vise zboară pe tărâmul de povești,

Un tăciune arde totuși! - Viață, iarăși te zorești?

Din crâmpeiul dimineții, raze blânde mai înalți

Și-n apus cărarea vieții, bătrânețea o încalți!


Un tăciune sfredelit între lacrimă și sânge,

Viața-i scurtă ca un fir ce plăpând, ușor se stinge…

Busuiocul la icoană, lăcrimează în tăcere

Se împlinește ce e scris, cu a Domnului putere!


https://confluente.org/camelia_cristea_1622381616.html


foto sursa internet


Camelia Cristea


marți, 25 mai 2021

Harababura primăverii!

 


A început harababura primăverii să se arate

Floarea a întrecut măsură stă cu pletele lăsate

Toți copacii parfumați, poartă brațe de lumină,

Bucuria înfloririi să ne fi mai deplină!


Verdele înlăcrimat de un strop ghiduș de ploaie

Se ridică spre înalt într-o frunză vălvătaie

Vrea s-atingă infinitul unui colț plecat de cer,

Când o rază mai miloasă ne dezleagă din mister.


Doi bujori îndrăgostiți își desfac pe rând petale

În grădina bucuriei unde-i liniștea mai tare,

Liliacul albăstrit, de cerneala unui nor

Își ridică fruntea-n cer, într-o floare în décor.


Clopotul unei zambile strigă cât îl ține gura

Că lumina dimineții a întrecut subit măsura…

Lăcrămioara cea sfioasă radiază în buchet

Și se bucură de albul răvășit și indiscret…


O narcisă se aprinde într-o rază de lumină,

În grădina primăverii vrea și ea discret să vină…

Un bondar, la mandolină s-a pornit să dea concert,

Firul ierbii să-l trezească, că a stat prea mult inert!


Peste toată bucuria, de culoare răvășită,

Noaptea -și pune stele-n păr și pășește liniștită

Cu mantia unui înger se acoperă pământul,

Primăvara se-odihnește și înaltă-n vers Cuvântul!


foto sursa internet


Camelia Cristea