duminică, 29 ianuarie 2023

Rugăciunea se înalță

 


Toarce noaptea din fuior liniștea ce se pogoară

Peste sufletul ce vrea să mai urce înc-o scară,

Candela arde-n tăcere neputinți și frici mărunte,

Omul să nu rătăcească iar în grijile de multe!


Luna nouă, dar și veche, prinde cerul de-o ureche

Și ascultă în tăcere, ruga ca pe -o mângâiere!

Îngeri, serafimi, arhangheli, stau de veghe la hotar

Mesageri ce duc spre Domnul ruga sfântă prinsă-n jar.


Un mister ce ne cuprinde ca-ntr-o mantie de nea

Cu isopul rugăciunii fuge boala cea mai grea

Dar leproșii vindecați uită iar să mulțumească,

Unul singur se întoarce într-o lacrimă firească!


Toarce noaptea din fuior liniștea ce se pogoară

Rugăciunea se înaltă, lasă inima ușoară.

Stelele îmbracă cerul, cu lumini și licurici

Candele ce ard de veacuri pentru oamenii cei mici…



18.01.2023


foto sursa internet


Camelia Cristea





vineri, 20 ianuarie 2023

Răbdarea




Pusă iar la încerare și trecută-n tăvălug

Mă grăbesc să evadez și din mine vreau să fug.

Când privesc în jos, doar teamă și o mare neputință,

Lacrimi curse cu durere într-un ceas de pocăință.


Stânga, dreapta, vicleșug! -Întreb Doamne, un’ să fug?

Cerul Tău e sus și are stele multe și un soare,

Cum s-ajung acolo eu, spune-mi Îngere e greu?

Vreau să fug din lumea mare, că e plină și mă doare!


Îngerul mirat se uită și îmi spune să aștept...

-Graba strică tot în viață, nu- i cinstit și nu-i corect!

-Pune mintea-n rugăciune și genunchiul în pământ,

Dumnezeu în lumea asta, are ultimul cuvânt!


Cu bagajul greu în spate, mă pogor în mine iar

Și rog cerul să-mi trimită o răbdare acum în dar...

S-o împart cu cei mai tineri, când iau viața toată-n piept

Iar când totul se sfărâmă, să nu spună că-i nedrept!


S-o împart cu cei maturi, când tânjesc să mai trăiască

Cum vor ei și nicidecum, după legea creștinească!

Cu cei vârstnici și grăbiți să împart Doamne răbdarea,

În paharul plin cu apă să nu vadă toată sarea!


Pusă iar la încerare și trecută-n tăvălug

Mă pogor în rugăciune și de mine nu mai fug…

Sap adânc la pomul vieții să dea rodul cel dorit

Și să uit că-n suferință am căzut și-am pătimit…..


18.01.2023

foto sursa internet


Camelia Cristea





miercuri, 14 septembrie 2022

Ce e Omul?



Ce e Omul? Fir de iarbă, anotimp grăbit și ploaie,

Lacrimă ce se prelinge peste foc în vâlvătaie.

O armură împletită din dureri și raze multe,

Tâmple argintii în soare, amintiri ce-i sunt cărunte!


Ce e Omul? Brâu de foc ce în iureș tineresc

Prinde vise în clipsidra timpului nepământesc,

Ca în cer să-și ducă alaiul, veșniciei ce se vrea

Un palat cu raze multe, unde îngeri o să stea!


Ce e Omul? O părere, zile lungi ce par ca lacrimi

Când durere -i ține calea și în lume nu sunt leacuri!

Ce e Omul? Lan de grâu, unde spicele iubirii

Tine răul tot în frâu și respectă legea firii!


Ce e Omul? O balada, ce din corzile viorii,

Recompune o lume întreagă și dă răul tot uitării!

Într-o doina-și plânge jalea clipelor ce în risipă,

Îi arată că a sa fire este slabă și tot mică!


Ce e Omul? Doar un bucium care strigă nepăsarea,

Când prea multele lui gânduri înnegrește toată zarea,

O furnică ce-i strivită de prea multele poveri,

Când puterile, speranța au rămas pierdute-n ieri!


Ce e Omul? Valul marii care-n zbucium se tot plânge

Când din rana suferinței se prelinge-n strop de sânge!

Un apus frumos de soare, când credința-i este far

Iar în inima de carne îi mocnește tainic jar...


Ce e Omul?


foto sursa internet



02.07.2022


Camelia Cristea


joi, 21 iulie 2022

Ca în cer (cancer)

 

Ca în cer să ajungă Omul, urcă drum anevoios,

Îngerul ce-i stă alături, îi spune că-i de folos!

Lacrimi grele, atârnate de obrajii înroșiți

Spală clipe întinate și toți anii irosiți!


Ca în cer să urce Omul, duce crucea grea și rece,

Pe Golgota suferinței, Simon însuși îl petrece.

În căderi vede păcatul și genunchiul lui se pleacă,

Pocăința îl ajută să mai urce înc-o treaptă.


Ca în cer să ajungă Omul, fapte bune să împlinească,

După lege, după datini și credința creștinească!

Nu e drum făr de cărare și om fără de păcat,

Raiul își deschide poarta, când ai sufletul curat!


Ca în cer să ajungă Omul, urcă drum anevoios,

În căderi și ridicări, vine Domn Iisus Hristos.

Doar la umbra crucii sale, cerul prinde căpătâi,

Firea omului se schimbă, ca la vremea cea dintâi!


02.07.2022

foto sursa internet

Camelia Cristea



sâmbătă, 2 iulie 2022

Dilemă

 


Clipe reci, pe fir de gheață au scris iarna ce-a trecut,

În oglinda depărtării suferință am văzut!

Rugăciuni aprinse-n noapte au adus multă lumină

Cel mai slab și păcătos să se curețe de tină.


Munți de așteptare totuși s-au proptit în viața mea

Prevestind multă furtună, chiciură și vreme rea.

La icoană de neadeje am pus inima să plângă

De iubire și spranta ea a fost mereu flămandă.


Îngerul a stat de veghe, zi și noapte căpătâi

Să răzbesc prin suferință, și să prind durerea-n cui.

Liniștea să dea contur, zilelor ce or să vină

Aripi de speranțe noi să se prindă de lumină.


Din izvoare primenite, mulțumirea să zidească

Casa de iubire-n care crește dragostea frățească.

În veșmânt de bucurie să îmbrace ziua toată

Viața,pare o dilema ce se vrea și dezlegată…


foto sursa internet



Camelia Cristea

duminică, 29 mai 2022

Crucea



Răstignit pe cruce Cristul duce iar povara lumii,

Că la cârmă au ieșit, rând, pe rând, iarăși nebunii!

Lacrimi grele în năframă, Veronica strânge iar

Jerfa aceasta să nu fie niciodată în zadar.


Maica Sfântă-și portă rana în adâncul inimii

Și se roagă în tăcere pentru a ei pierduți copii...

În lumină să-și găsească drumul drept, spre cerul lin,

Prin genunchi de pocăință, toți spre Tine iarăși vin...


Freamătă în cor tot cerul și pământul rău se frânge,

Jertfa sfântă-i suferință și muiată-n toată-n sânge!

Omul vede și nu crede că-i pronia cea de sus,

Când pe cruce este cerul și prea Sfântul Domn Iisus!


Pocăința-i poartă sfântă ce salvează lumea toată,

Crucea mai sfințește omul, și-l înalță înc-o dată.

Rugăciunea toarnă mir peste răni și suferință

Și întărește tot creștinul în iubire și credință.


foto sursa internet



Camelia Cristea













duminică, 22 mai 2022

Aripi

 

Zile grele au pus cântarul uneori la îndoială,

M-am temut de neputință și o spun fără sfială!

Drumul îmi părea prea greu, mă simțeam fără putere,

Doar în rugă îți ceream să se facă a Ta vrere.


Am trecut prin munți de sare și prin văi de rătăcire,

Inima smerită, frântă îmi citea dintr-o psaltire.

În deșertul neputinței căutăm să dau de apă,

Prin adâncuri simt cum ruga neîncetat și acuma sapă.


A fost greu, a fost și bine, spre final am dat de mine...

În lumina suferinței am văzut chipul credinței

Crini aprinși pe rug de stele și iubirea Mamei mele,

În năframă, lacrimi grele, rana am spălat cu ele.


Mulțumirea vreau să fie floarea sfântă pe altar

Știu că toate-și au un rost și nimic nu e -n zadar!

Călători prin vama vieții să clădim doar ce-i frumos

Aripi sfinte-n căutare către cerul luminos!



08.04.2022


foto sursa internet


Camelia Cristea