Ţi-aş da

Ţi-aş da pământul tot de sub picioare,

Să înflorească ghiocei pe unde treci

Şi busuiocul să se plece înspre tine

Să-ţi mângâie apusurile reci.

Ţi-aş da căuşul palmei să bei apă

Să stingă setea de tăceri şi dor,

Iar frunţii tale îngândurate,

I-aş şterge toate cutele uşor.

Ţi-aş da răspuns, la orişice întrebare

Iar caii i-aş opri din tropăit...,

În fiecare zi ţi-aş da scrisoare...

Să ştii că visul meu s-a împlinit...

03.06.2014

foto internet

Camelia Cristea

O lumânare

Pe clape-dor, scriu simfonii de suflet,

În lacrima din ploaie mă topesc,

Șotronu-l joc la fel ca la-nceputuri

Și-ntr-un cauș de gând mai poposesc.

În zori mă prind cu îngerii de mână

Mă poartă toți pe aripi de cuvânt,

Am razele de soare la îndemână

Și scriu cu ele rugăciuni fierbinți.

Nu mă opresc din vise niciodată,

De m-aș opri cred c-aș muri pe loc...,

Pe crengi de nuc sunt legănată,

Cu floarea de cais încă mă joc.

Am învățat să - ascult tăceri

Sunt râuri mici, ce-aduc a bucurie,

În cimitire am îngropat dureri

Și ard firav, o lumânare vie...

21.06.2014

foto internet

Camelia Cristea

Sărbătoare

Pune dorul în cătuşe, eu de el să n-am habar

Şi regretelor tardive, un bilet spre alt hotar...,

Pune albul tot în mine, doar în crini să înfloresc

Şi-n ninsorile din rai, dimineaţă să-mi găsesc.

Pune flacăra să ardă şi în inimă de piatră

Firul ierbii să îl simtă, toamna mea prin ea să treacă.

Pune cerul tot în mine, şi-n bujori obraji de fată

Din izvor cu apă vie, să mai beau şi eu odată.

Pune ploia să ne spele de păcate şi de ură,

În iubire Tu ne îmbracă, răutăţii doar cenzură!

Pune miere în cuvinte, rănile să vindece,

Şi albinelor ca hrană. dă-le din bogata mană.

Pune busuioc în case, alinări în rugăciune,

Să ne lepădam de rele, să trecem curaţi prin lume.

Aripi viselor frumoase, primăveri cu tei în floare,

Să facem altare-n suflet şi din viaţă sărbătoare!

• http://confluente.ro/Camelia_cristea_1404228320.html

foto internet

Camelia Cristea

Vatra

Am aprins în vatră focul, frigul a intrat în oase,

Doar bătrâni neputincioși, azi mai bântuie prin case.

Au plecat în lumea mare, toți copii să muncească,

Nu mai este loc acasă, plânge glia strămoșească.

Toți ciocoii vechi și noi, ne dezbină și ne mint!

Ei n-au frică de iubire, ei n-au frică de cuvânt!

Ana lui Manole țipă, jertfa-n ceruri o ridică.

Lumânarea stă aprinsă, pentru țară și credință.

Dau cu pietrele în viață, ura a ajuns povață,

Axele s-au inversat, răul este împărat!

Veți plăti voi la final, sfârșitul este fatal...,

Dar poate mai este vreme..., să vă lepădați de rele!

foto Mircea Bezergheanu

Camelia Cristea

Divan

S-au adunat boierii în divan

Şi vor să pună zborul sub cenzură,

Prea multe sfere luminoase,

Pe cerul lor brăzdat doar de furtună.

Pecetluiesc cu vorbe de ocară

Şi firul îl despică chiar în şapte,

Pământul s-a uscat în bătătură

Şi ziua asta, s-a trecut în noapte!

Lumina nu se pune sub obroc

Atunci când dai o simplă semnătură...,

Cuvintele sunt viaţă dintr-un foc

Şi nicidecum teren ce-i plin de zgură...

foto internet

Camelia Cristea

M-am logodit

M-am logodit cu verdele pădurii,

Pe frunze capul uneori mi-l plec,

Învăț să dau curaj rostirii

Să las frumos pe unde trec.

Copacii toți îmi sunt alături

Pe vreme bună și furtuni,

Am prins în zbor un stol de fluturi

Și i-am rugat să-mi fie nuni!

Cu fir de rouă țesem haina,

Altarul îl străjuim cu rugi,

Te-am prins de braț, cu a mea iubire

Nu cred că poți acum să fugi.

Culorile se strâng în coșuri,

Brândușele - au pavat alei,

Solistele fac vocalize,

Ascultă-ți inima de vrei.

Cuprinde-n cerul tău seninul,

Măcar un petec, un crâmpei,

M-am logodit doar cu pădurea...

De azi sunt toată doar a ei...

Camelia Cristea

24.06.2014

foto Mircea Bezergheanu

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1403791072.html

Sunt

Sunt pasul de furnică-n-lume

Şi-mi duc poverile aşa cum pot,

Îmi las cuvintele să se cunune

Cu razele de soare la un loc.

În piept am inimă de carne

Şi-o simt cum plânge uneori,

Când un cuţit de vorbe grele

Îl răsuceşte până-mi dă fiori.

Simt liniştea oceanului în adâcuri

Şi greutatea muntelui în rugăciune,

Ţin macii îmbujoraţi în palme

Să nu-i strivească răul...de prin lume.

Sunt trilul păsării voioase

Ce a văzut seninul de cu zori,

Şi-n zborul ei a scuturat angoase...

Pe aripi port lumini de visători!

Sunt solul ce aduce pace,

Razboiele în lanţuri le convoc,

Sunt ziditor în sfere luminoase...

Şi mă înalt firav...!Pe scară urc cât pot.

foto internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1403446679.html

Prin ploi

Înlăcrimat el gândul vrea să-ți scrie,

Din așteptări îmi fac un așternut...

Și poate... un mâner la cheie...,

Ca să deschid ce încă n-am avut...!

Petale roz din glastra cu magnolii,

Presar necontenit în drumul tău

Mă rătăcesc în pomii plini de rodii,

Scapare-mi ești și-mi dai un curcubeu.

Surâsul l-am găsit într-o fereastră,

Cu el în inimă te-ai așezat...

Amară - dulce, depărtarea nostră,

Pe-o altă mare cred c-ai navigat.

Sub geana nopții, lacrimă de floare,

Îți sorb din minte gândul - tău - răcoare,

Prin ploile căzute în surdină...,

Mă duc spre alt tărâm, plin de lumină!

foto internet

Camelia Cristea

13.06.2014

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1403117633.html

Noi

Nu mai ştiam de mult, ce-nseamnă “Noi”

Cuvântul îşi pierduse rădăcina,

Eram petale rupte, bătute doar de ploi

Şi nu vedeam decât sărmană - vina.

Tăcerile din noapte, au tapetat pereţi

Şi vise fără stele, se risipeau deşarte..

În cufere închise, stăteau vreo două vieţi

Hrănite când şi când, cu file dintr-o carte.

În rănile deschise, trăiau doar amintiri

Se-ngălbeneau de toamnă şi lăcrimau nostalgic,

La porţile din inimi, se tatuau cenzuri

Iar totul devenea din ce, în ce, mai tragic!

Se învârteau prin noi şi morile de vânt...,

Nu mai puteam opri nicicum risipa

Plângea până şi cel mai simplu gând

Şi noi, ne resemnam..., şi nu făceam nimica.

Un lacăt revoltat a spart încuietoarea

Prin florile de măr, am evadat...în soare

În urmă au rămas şi cufăr şi odaia,

Şi-n resturi mărginite, mai lăcrimează ploaia...

foto internet

08.06.2014

Camelia Cristea

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1402416671.html

Am renăscut

Am renăscut din propria cenuşă.

Târziul invadase casa mea,

Regretele se târâiau de uşă

Şi-n balamale toamna îmi plângea.

Prin stropi de ploaie alergam bezmetic

Iar întrebările tot aşteptau răspuns...,

Mă risipeam în spaţiul periferic

Imaginar, nostalgic şi confuz.

Din note grave, arii muzicale...

Orchestră tristă, fără dirijor,

Toţi spectatorii îşi luau bilete...,

La alt concert...cu marele tenor.

Am renăscut din propria cenuşă,

Prin ancenstral stindarul am să-l port,

Un înger îmi deschide acum o uşă,

Din zbor nu mă opresc...dar nici nu pot!

Și recompun din cioburi universul,

În fiecare galaxie, vise noi,

Prin stele – gând fac piruete

Şi toate astea, le împart cu voi!

foto internet

Cameli Cristea

07-06-2014

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1402154022.html

Ridicaţi

Ridicaţi pe culmi drapelul,

Iarba este verde acasă

Tu trezește-te române

Constiința nu te lasă.

Ştefan este viu la Putna

Stă de veghe cu toţi sfinţii,

Vor să tragă iarăşi clopot

Să-ţi trezeşti tu cerul minţii!

Ridicaţi pe culmi drapelul

Şi-n coloana infinită,

Prin seninul din cerneluri

El Brâncuşi priveşte cerul.

Ridicaţi pe culmi drapelul,

La Prislop Arsenie Boca

Ţine flacăra aprinsă,

Să nu-ţi pierzi a ta credinţă!

Ridicaţi pe culmi drapelul,

Cât mai arde focu-n vatră..

Pita este mai amară,

Ţara noastră mai săracă.

Ridicaţi pe culmi drapelul

Lupii toţi atacă-n haită,

Şi cu dinții lor de fiară

Vor să rupă iar din hartă!

Ridicaţi pe culmi drapelul

Fiţi mai buni şi mai uniţi,

Invocaţi în rugi tot cerul

De urgii să fiţi feriţi!!!

foto internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1402054021.html

05.06.2014

BookFest 2014 - "Vise Tărzii"....și totuși vise

Portul

Mi-am scris durerea toată pe nisipuri...,

În suflet am păstrat doar ce-i frumos

Cu pasul stâng, calc pe nimicuri...,

Târziul vorbei nu-mi este de folos.

Am ancorat în portul de speranţă,

Năvodul scoate visele la mal

Eu un pescar, tu marea mea albastră

Mai lină în sezonul estival!

Mărgăritar, adâncul mării - ascunde,

În colier le prind şi ţi le dau

Sunt amintirile frumoase,

Trecute azi cu roşu-n calendar!

O scoică îmi aduce freamătul aproape

Şi cântecul sirenei, şi valuri ce se zbat,

Lagunele albastre, fineţe de nisipuri,

Ferestrele din inimi ce se deschid în larg...

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1401856049.html

14.05.2014

 

foto internet

Camelia Cristea