Pe un
drum bătut de piatră,
Cu
hățișuri, noduros,
Urcă
omul mic și duce
Salba
vieții lui Hristos!
Omul
Mare, tot cu surle
Se
coboară spre pământ…
Unde
daruri, fel de fel,
Îi mai
fac înc-un veșmânt…
La
rascucea unor drumuri
Harazite
de Hristos,
Se
întâlnesc din “întâmplare”,
Oamenii
…să-și ia folos…
Unul
tace și ascultă,
N-are
ochi și n-are gură,
Doar cu
inima privește
Viața la
o cotitură!
Cel
fălos, cu ochi de carne,
În
porfiră îmbrăcat
Se sfădește și aclamă
Că e
fără de păcat…
---------------------------------
Un șuvoi
de lacrimi arse
Dau
năvală chiar din piept
E firesc
ca-n lumea asta
Să te
crezi cinstit și drept?
Cu un
deget al rușinii
Să-l
arăți pe al tău frate,
Când în
marea neputință
Chinuit,
el se tot zbate?
E firesc
să duci ofrandă
Zilei în
risipa ei,…
Când din
Inima- Potir
Viață
sfântă poți să iei?
Pe un
drum bătut de vremuri
Biciuit
de vânt și ploi
Trec așa
la “întâmplare”…
Oameni buni și oameni răi…
21.04.2024
foto sursa internet
Camelia Cristea
