sâmbătă, 11 septembrie 2021

Lavandă



Miroase a lavandă și-a mere coapte,

Toamna cu mine se ține la pas,

Dorul îmi cântă cu nostalgie,

Vara aprinsă în maci a rămas.


Gândul brodează dantele albastre,

Când cerul speranței se pleca din nou

O tinerețe, cu larma-i grăbită

Se mai aude printr-un ecou.


Foșnet de frunze și amintirea

Copilul alergă spre inima ta,

Cărarea e strâmtă, de pază e viața,

Iar toamna îmi pare rece și grea.


Cocorii se înaltă un gând călător

Departe, apoape și inima tace,

Un curcubeu după ploaia se vrea

Colțul de rai și multă pace!


Miroase a lavandă și-a mere coapte,

Toamna cu mine se ține la pas,

Inima cântă în cerul de pace

Poemul vibrează la al ei glas.


foto sursa internet


Camelia Cristea





sâmbătă, 4 septembrie 2021

Rodul iubirii



Pe umărul Tău am scris iar cu lacrimi,

Când viața scenarii mai triste mi-a dat

Mâinile-s prinse în rugăciune,

Din mila-Ți prea mare și-acum am să scap.


Curajul se pleacă -n metanii și cere

Să fie întărit când Toamna e grea,

Frunza se frânge, aceasta e vrerea

Și toate se scriu în inima mea.


Cu fir de lavandă și iasomie,

Țes un ștergar să-ți dăruiesc

Umărul Tău mă sprijină iară,

Atât de simplu și de firesc!


Arde plăpând candela vieții,

Verdele crud e-n amintiri

Pleoapa deschide lumini dimineții,

Cu rouă din lacrimi și rouă din crini!


Pe umărul Tău am scris cu speranță,

Când toamna se înaltă din mine și vrea

Ca via acesta să fie bogată,

Rodul iubirii să crescă în ea!


foto sursa internet



Camelia Cristea


04.09.2021







vineri, 16 iulie 2021

Cireșul

 

Cade noaptea îngândurată,

Pe cărări, doar luna plină

Se oglindește în fântâna

Clipelor ce o să vină.



Stelele spuzesc tot cerul

Coborât în strai de ceară,

Picătura care curge

Pan la oase să mai doară...



În risipă, vorbe multe

Se tot ceartă fără rost,

Faptele trecute toate

Nu-și găsesc un adăpost.



Strigă vorba-n gura mare,

Clipe reci, cu iz de gheață

Calcă timpul în picioare

Stă mirată întreaga viață!



Amănunte încremenite

Într-o inimă beteagă

Se tot roagă în tăcere

Să rămână doar întreagă.



Într-un colț de cer senin,

Îngerul plin de lumină

Ține ruga tot aprinsă

Pacea, liniștea să vină.



Stele ard și noaptea curge

Peste neguri și ispite,

Luna plină se ridică

Și apare tot mai mică.



În cireșul rupt din suflet

Creangă veștedă suspină,

În grădina amintirii

Poate totuși o să vină.


foto sursa internet


Camelia Cristea




sâmbătă, 5 iunie 2021

Darie ...

 


A trecut o veșnicie, cerul tot îmi stă să cadă

O mulțime dă năvală și uimită vrea să vadă…

Lăcrămioarele din plânsu-mi înflorite în Cuvinte

Darie și-acum trăiește, povestește și nu minte!


Câți ciorchini agață via să dea rodul ce bogat,

A văzut cu ochi de carne, dar nimic nu a gustat,

Cu o botniță pe față a cules cu surg și spor,

Ca hambarul să le crească chiar în văzul tuturor!


A trecut atâta vreme, ca o noapte îngândurată

Unde-i via mă întreb, de cine a fost prădată?

Botnița ascunde chipul, parcă ieri a fost un azi

Și-n atâta neputință simt o Darie cum arzi!


În cătușe vor să pună sentimente, Om și chip

Darie trimis prin vie, de tine nu mă dezic!

Mă găsesc în versul care se îmbracă-n lăcrămioare

O să vină totuși vremea, unui răsărit de soare!


foto sursa internet


Camelia Cristea


22.05.2021

marți, 1 iunie 2021

Mă privește un Copil


La mulți ani, Copilărie!


Prin ferestra dimineții mă privește un Copil

A venit cu pași de înger, uite așa, ușor, tip-til,

Într-o mână  ține strâns cheia fericirii care,

În palate de cleștar strânge porțile mai tare!


Ce cotează că-l apasă dorul,
pentru cei mai dragi,

Prin icoana, dintre inimi a văzut adesea magi

La urechi și-acum poartă o cireașă rubinie,

Numai gândul ...și-i aduce un pocal de bucurie!


Printre miile de fluturi, ce se înaltă ca un vis

Un Copil în plină toamnă, o poveste iar mi-a zis…

Vara, plină de cireșe și fântânile de dor,

Nu te lasă când ești singur...și prin viață călător!




foto sursă internet


01.07.2021

Camelia Cristea





duminică, 30 mai 2021

Flacără și sânge...




Un tăciune sfredelit între flacără și sânge,

Viața, ca o clipă parcă, în tăcere și-o mai plânge

Lacrima îi stinge focul, dorului ce vrea să ia

Toată floarea tinereții să fugă în rai cu ea.


Iluzorii, vise zboară pe tărâmul de povești,

Un tăciune arde totuși! - Viață, iarăși te zorești?

Din crâmpeiul dimineții, raze blânde mai înalți

Și-n apus cărarea vieții, bătrânețea o încalți!


Un tăciune sfredelit între lacrimă și sânge,

Viața-i scurtă ca un fir ce plăpând, ușor se stinge…

Busuiocul la icoană, lăcrimează în tăcere

Se împlinește ce e scris, cu a Domnului putere!


https://confluente.org/camelia_cristea_1622381616.html


foto sursa internet


Camelia Cristea


marți, 25 mai 2021

Harababura primăverii!

 


A început harababura primăverii să se arate

Floarea a întrecut măsură stă cu pletele lăsate

Toți copacii parfumați, poartă brațe de lumină,

Bucuria înfloririi să ne fi mai deplină!


Verdele înlăcrimat de un strop ghiduș de ploaie

Se ridică spre înalt într-o frunză vălvătaie

Vrea s-atingă infinitul unui colț plecat de cer,

Când o rază mai miloasă ne dezleagă din mister.


Doi bujori îndrăgostiți își desfac pe rând petale

În grădina bucuriei unde-i liniștea mai tare,

Liliacul albăstrit, de cerneala unui nor

Își ridică fruntea-n cer, într-o floare în décor.


Clopotul unei zambile strigă cât îl ține gura

Că lumina dimineții a întrecut subit măsura…

Lăcrămioara cea sfioasă radiază în buchet

Și se bucură de albul răvășit și indiscret…


O narcisă se aprinde într-o rază de lumină,

În grădina primăverii vrea și ea discret să vină…

Un bondar, la mandolină s-a pornit să dea concert,

Firul ierbii să-l trezească, că a stat prea mult inert!


Peste toată bucuria, de culoare răvășită,

Noaptea -și pune stele-n păr și pășește liniștită

Cu mantia unui înger se acoperă pământul,

Primăvara se-odihnește și înaltă-n vers Cuvântul!


foto sursa internet


Camelia Cristea

sâmbătă, 22 mai 2021

Copile drag!

 



Copile drag, cu bucle bălai,

Senin ca cerul, acesta de mai

Îmi scuturi salcâmii, de dor ce m-apasă

E liniște-n floare, aici este acasă!


Fereastra-n lumină se uită mereu

Să vadă seninul și drag chipul tău

Depărtarea apasă și-mi face o rană,

Lacrima Mamei parcă-i dojană.


Parcul acela-n care zburdai

Colțul tău sigur și cerul din rai,

Azi e stingher și tot mai rece,

Dorul în el, veacu-și petrece…


Plăcinta cu mere, te-așteptă și-acum...

Știu că e greu, cu pașii pe drum,

Tălpile-apasă timpul mereu,

Un drum e sigur, spre sufletul meu!


Toate sunt vechi, așa acum le știi

Noi, doar veștile, ce ni le scrii

Pruncii tăi dragi, soția dorită,

Viața de Înger mereu ocrotită!


Copile drag, cu bucle bălai,

Senin ca cerul, acesta de mai

Îmi scuturi salcâmii de dor ce m- apasă

E liniște-n floare, aici e acasă!


22.05.2020


foto sursa internet

https://confluente.org/camelia_cristea_1621702543.html


Camelia Cristea




vineri, 7 mai 2021

O lumină

 



O lumină nu se-ascunde niciodată sub obroc,

În Cuvinte și în viață ea își face ușor loc

Far în nopți și-n rătăcire e iubirea ce în noi,

Luminează și ne scoate din prea multele nevoi.


O lumină îți da sens în hățișul surd al vieții,

În omagii și în versuri o cinstesc nespus poeții,

Inima de Mamă este o lumină ce te scapă

Când paharul tău e plin și se îneaca iar în apă…


O lumină este gândul primenit în mir de floare,

Când sămânța bucurie este -n rod și dă culoare

Câmpul tot în spic de grâu și-o prescură în batistă

Pentru lacrimă tăcerii ce s-a frânt ușor și tristă….


O lumină e speranța ce clădește scări în noi,

Când e vreme rea și plouă cu amnar și cu nevoi…

Rugăciunea e lumina ce aprinde viața toată,

Inima se primenește și devine mai curată!


O lumină este viața ce o porți cum se cuvine

Și în tine mai încapi, greu îți e, dar e și bine…

Firul ierbi legănat de o blândă adiere,

De atâta bucurie, prinzi și Tu ușor putere!


O lumină este cerul ce se uită pe fereastră,

Când cămașa zilei-și pune o culoare mai albastră

Și-ntr-o cupă de nădejde înflorește iar un crin

Cu speranță și iubire, Maicii Sfinte mă închin!


foto sursa internet


Camelia Cristea



sâmbătă, 3 aprilie 2021

Pe o Cruce

 


Pe o cruce răstignit, Isus poartă suferința,

Lacrima îmi este grea și amară mi-e căința!

Veronica, în năframă strânge sânge și durere

Se împlinește prorocia cu a Domnului putere!


Mulți hulesc în nepăsare și în spini înfig adânc,

Ură, neputință, patimi, întinează sfânt Cuvânt!

Maica plânge îndurerată și în suflet poartă răni,

Biciul a tăiat în carne de prea multele sudălmi!


Talpa crucii poartă crinul veșniciei ce în cupe

Are mirul de iertare și iubirii nesfârșite,

Taina sfântă se pogoară pan în iadul cel de jos,

Din Lumină În Lumină, vine Mirele Hristos!


În aceste vremuri tulburi să aducă alinare,

Veșnicia să ne-o pună ca ștergarul la picioare.

Omul tot să înțeleagă taina sfântă ce de veacuri

Ne aduce bucurie, izbăvire,dar și leacuri!


foto sursa internet

Camelia Cristea

25.03.2021







sâmbătă, 27 martie 2021

Veșnicia




O bătrână îmbrăcată în strai negru și cernit,

La altar duce pomelinc, o prescură și-un chibrit.

Vrea să -aprindă lumânarea, veșniciei de se poate,

Că în viața pământească a gustat din plin, din toate!


Poartă pasul șters, nesigur, clătinat de anii grei,

Dar în gând și rugăciune își strigă copii săi

Maică Sfântă Preacurată să-i acopere de vrea,

Sub vesmântul ei de aur, viața toată să le stea.


Murmură discret, dar sigur, rugăciunea de iertare,

Mulțumirea prinde aripi și-i aduce alinare.

Nu contează toată truda, setea, plânsul și durerea

A înțeles că toate trec, când a Domnului e vrerea!


O lumină înflorește chiar în colț, lângă altar,

Strana toată glăsuiește: Osana și curge har.

Buna mea în strai cernit a pășit ușor, smerit

A aprins în cer făclia, ca să vadă veșnicia!



25.03.2021


foto sursa internet


Camelia Cristea


duminică, 14 martie 2021

Rugăciune

 


Pune lacăt Doamne urii și mândriei dacă vrei

Și ne scapă de orgolii și prea multele idei

Întărește-ne credința, inima o fă ușoară,

Răul pus în rang înalt, te-aș ruga smerit, să piară!


Fariseii ce în templu, stau și-acum la judecată

Te rog cu a Ta iertare să-i mai miluiești odată!

Iar pe Iuda trădătorul, ce Te vinde an de an

Să-l alungi în alte sfere, sigur el ne e dușman.


Pe sărmanii triști și singuri să-i aduci în casa Ta

Și-atunci clipa o să fie doar lumină, și nu grea.

Pune plasturi de iubire peste inimi și în suflet,

Cu răbdarea-Ți nesfârșită să îndrepți al nostru umblet!


Toți copii duși de val și purtați de biruință...

Să-i îndrepți cu mila-Ți sfântă este mare mea dorință,

Casa lor să fie plină de culoare și frumos,

Viitorul este-n Tine, cel mai sfânt și glorios!


foto sursa internet

Camelia Cristea

joi, 25 februarie 2021

Printre Cuvinte...

 

Bunilor mei dragi! Amintire în lumina iubirii!



Bunicul stă la sfadă în file de poveste,

A fost cândva o lume ce astăzi nu mai este

Miroase încă pita crescută-n mâini trudite,

În soare se răsfață cerceafurile albite.


Și din ferești înguste, mușcate râd voiose,

Iar clipele -împreună sunt simple și frumoase.

Pe o măsuță, lemnul a prins contur icoana,

Un Crist pe cruce-și poartă cu demnitate rana!


Din busuic miresme se înaltă și coboară,

Bunica este vie, o simt ca o dojană,

-Copilă să duci lumea de- aici printre cuvinte,

Doar ce-i frumos și trainic să ei cu luare aminte!


În lampa înserării dansează licurici,

Bunica mea te simt, cum ești cu mine aici...

Pui nucile în coșuri, gutuile în tindă,

Cu inima curată noi farduri în oglindă!


În spatele grădinii pui cuiburi mici să crescă

Să știm când este -n rod iar glia strămosescă...

Un trandafir în spini își poartă suferința

S-a destrămat azi satul, iubirea și credința!


Bunicii stau la sfadă în lumea de poveste

Era acolo o taină, ce astăzi nu mai este

Îmi lăcrimează clipa aducerii aminte...

-Copilă să duci lumea, de- aici printre cuvinte!



foto sursa internet

Camelia Cristea