Marea în zbucium se trece albastră,
Cerul coboară în liniștea noastră,
Doar pescăruși înaltă în zbor
Gândul și ruga, un călător!
Valuri se trec peste ruine,
Soarele intră în mare spre tine,
Albastru coboară în infinit
Ziua pe stânci iar s-a pitit!
Clipe și ceasuri petrec peste mare,
Pe țărm mai rămâne o undă de sare
Cerul și marea se contopesc
E vremea când ele se mai iubesc!
Catargul se înaltă în infinit
Pare firav un fir de nisip,
Liniștea umblă pe țărmuri hai- hui,
Ziua își pune haina în cui!
Noaptea își lasă ușor pelerina
Se crede că este încă regina,
Stele își prinde în părul tăciune
S-o vadă și omul ce umblă prin lume!
Luna rotundă aprinde tot cerul
Să se înțeleagă care-i misterul,
Liniștea cade în somnul adânc
Toate-s unite cer și pământ!
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
