Elegie de iarnă

Se așterne neaua în poala unui câmp

Și liniștea coboară in fuioare.

În staul nici mioarele nu plâng

Când fânul li se pleacă la picioare.

Doar nori de plumb îmbracă zarea

Iar vetrele iși strâng în brațe focul,

Copii cu mere pârguite în obraji

Sfidează gerul și-ntețesc iar jocul.

Brazii albiți de fluturii ninsorii

Veghează somnul munților stâncoși,

Iar cerbii înhămați la sănii

Aduc din ceruri îngeri luminoși.

Într-un colind toți merii înfloresc

 Iarna își pune voalul de mireasă

Alaiul bucuriei e parcă mai firesc,

Când pași de dor te poartă către casă!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1417932129.html

foto internet

Camelia Cristea

Zi de sărbătoare

Străbunii mei au pus hotar cu sânge

Și macii au înflorit în urma lor,

Chiar la Rovine o lacrimă mai plânge

Când Mircea stă în calea otomanilor.

La Putna, Stefan este înca viu

Și trage clopot, dupa clopot,

Române știi că totuși nu-i târziu

Să asculți al conștiinței ropot!

La Mărășești se aude încă tunul

Stăbunul nu te lasă să abdici,

Române falnic ești ca și gorunul

Și din cenușă arsă te ridici.

La Alba este zi de sărbătoare

Mihai Viteazul oștenii își adună,

Din corn răsună doina cea străbună

În hora sfântă-și dau mână cu mână!

Pe steagul tău e cerul mai senin

Și spicele de grâu rodesc în soare

Trezește-te române când încă nu-i târziu,

Și fă să fie-n țară zi de sărbătoare!

1 Decembrie 2014

foto internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/camelia_cristea_1417446552.html

Înserare

Pe tărmul meu se scrie înserare

Din vise mari împart la fiecare,

Cioplesc cuvinte, așchii pe hârtie,

Prin rugăciuni mă leg de veșnicie.

Pe taler grele toamnele îmi par

Mă pierd prin codrii de cleștar,

Ninsorile de crin sărută tâmpla,

Feciori voioși cutreieră iar lunca.

Copacii dezgoliți sfidează zarea

În iarnă își semnează resemnarea,

Un bucium cântă de plecare

Tristețea mușcă iar din fiecare.

Iarna sfioasă colindă printre brazi,

În fiecare bucurie tu să arzi

Lumini aprinse la geamul înserării

Poteci să legi la porțile iertării.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1417355296.html

foto internet

Camelia Cristea

Elegie de Toamnă

O Toamnă privită de-o umbră

Prin riduri de fum se preumblă,

Pe câmpuri iși varsă năduful,

În două împarte văzduhul.

E Domna cântată-n poeme

Cu lacrimi pe frunze și gene,

Un greiere iși strânge chitara,

Pe norii de plumb calcă seara.

O Toamnă și doina de jale

Lovită de vânt în rafale,

Îi cântă plecarea un flaut

La anu prin vie te caut...!

foto internet

http://confluente.ro/camelia_cristea_1416996564.html

Camelia Cristea

Povești

Mă regăsesc ades în firele de iarbă

Din ițele de gânduri țes florile de câmp,

Visez că suntem noi ținându-ne de mână

Ca în povești frumoase cu mere ce se vând.

Suntem copii în soare cu bucle aurii,

Printre obraji de nori ne facem jurăminte

Aș tine timpu-n loc, cusut în veșnicii,

În zale să îmbrăcăm și cerul din cuvinte.

Eu Zâna cea frumoasa, tu Prâslea cel Voinic,

Pe tavă îmi aduci și merele de aur

Cu un hidos balaur în noapte iar te lupți

Victoria îți dă cununi de flori și lauri.

Când zorile se crapă pe funtea unui munte,

Se spulberă visarea și plouă ruginiu,

Din călimara toamnei îți scriu acum povestea

Și cred... că totuși niciodată nu-i târziu...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1416756040.html

26-10-2014

Camelia Cristea

DOR de DOR -Revistă literară nr.99 Octombrie 2014

Crucea biruintei