Clipe

Pentru fiecare clipă

Îmi dai iarăși o aripă

Și veghezi să zbor cu sârg

Unde cerul e în pârg...

Îmi dai ochi să văd mereu

Darul de la Dumnezeu,

Orb am fost o viață poate

Și purtam Lumina-n spate...

Când mă tem mă ții de mână

Trec cu Tine prin furtună

Strig ca Petru că mi-e frică

Și-mi trimiți înc-o aripă...

Degetul pe rană-l pun

Când pe Toma îl adun

Din adâncul meu risipă...

Eu te rog de mă ridică!

În deșertul zilei mele

Îmi trimiți și viorele,

Din cauș de lăcrămioară

Beau o lacrimă pe seară!

Mă ridici când nu mai pot

Chiar din mine să mă scot

Și pui pasul Tău în față

Să-l urmez ca o povață!

Pentru fiecare clipă

Îmi dai iarăși o aripă

Și veghezi să zbor cu sârg,

Unde cerul e în pârg...

13.02.2016

http://confluente.ro/camelia_cristea_1455472850.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Nu pleca

Nu pleca te rog rămâi

Îmi ești cerul cel dintâi,

Unde alergau copii

Cărând traista bucuriei!

Nu pleca cu primăvara

Îi aud ades vioara

Și din clopot ghiocei

Vin o lacrimă să ei.

Nu pleca cu iarba deasă,

Unde viața-i mai frumoasă,

Iar din muntele tăcerii

Șterge urmele durerii...

Nu pleca și cu bandușa

Ce-mi deschide în zori ușa...

Dorului ce mai așteaptă

Dă-i te rog măcar o treaptă!

Pune scară pân la lună

S-o urcăm doar împreună,

Iar în visul de argint

Trăinicie să nu mint.

Pentru fiecare pas

Cred că tot a mai rămas

Pajiștea de lăcrămioare

Și-un crâmpei de cer cu soare!

Nu pleca azi Tinerețe

Dimineața-ți dau binețe,

Într-un strai de ghiocei

Îmi las totuși anii mei...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1455380249.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Destin...

Rescris destinul doar cu mâna Ta

Ai vrut să pui în toate rânduială,

Pășesc prin viață cu sfială

Iar bucuriei... îi cer a lăcrima.

Prea multe porți păreau de netrecut

La fiecare pas necunoscut,

Tu ai sperat mereu și ai cusut

Nădejdea ca pe-un fir de început!

Și ai crezut cât pentru amândoi

Că -apare curcubeul după ploi,

Că-n geana dimineții doar lumina

Strivește întunericul și vina!

Tu ai crezut că-n fiecare floare

Încape cerul soarelui-răsare,

Că zâmbetul atinge depărtarea

Iar pașii rugăciunii trec și marea!

Rescris destinul doar cu mâna Ta

Aș vrea să uit de vânt și vremea rea,

Să-Ți mulțumesc pân' la sfârșit de veac,

Cu mine și cu lumea să mă împac!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1454853491.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

DAR

Tu mi-ai dat cu mâna dreaptă

Să fiu simplă și înțeleaptă

Mi-ai pus miere în pahar

Și-ai turnat din plin și har.

Mi-ai dat aripi de lumină,

Când eram căzută-n tină

Cerul s-a deschis să ia

Chiar sărmană vina mea...

Mi-ai dat clipe de magie

Și un car de bucurie,

Îngerul de veghe a spus

Că sunt daruri chiar de sus!

Ai cules cu mine stele,

Zile-nopți am ars prin ele

Am făcut din noduri scară

Și-am trecut prin foc și pară!

–-----------------------------

La răscruce vânturi bat

Dar prin toate-am să răzbat

C-am făcut un legământ

Seva să crească-n Cuvânt...

Să duc steagul de lumină

Chiar și-acolo unde-i vină

În genunchi să pun furtuna,

Rugăciunii să-i pup mâna!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1454177281.html

29 ianuarie 2016

Camelia Cristea

Trec..

Deșertul l-am trecut deunăzi

Ca setea căutând fântâna

Și a rămas în urmă doar fărâma

Sudorilor ce-au curs fără să știi...

–-----------------------------------------

Cu pași de gând trec miriștea ca vântul

Și mă zdrobește cerul și pămâtul,

Doar mările pe valuri de trăiri

Așteaptă resemnate să te miri.

Copacii trec grăbiți pe drumul vechi,

Iar amintirile se scriu doar în perechi,

O cană cu lumină aș mai bea

Când zorii curg ușor ca la cișmea.

Cred c-am venit târziu sau prea curând,

Doar ghioceii amintirii plâng...

Într-o năframă perlele adun

Și-n calea nemuririi să le pun...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1453831723.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Doină

Și te apucă jalea când vezi ce e pe aici

Au mai rămas acasă vreo două, trei furnici,

Stejarii noștrii falnici în lume au plecat

Din munții cei bătrâni durerea a mușcat...

Cărările de dor își plâng ades amarul,

Cu jertfă ați marcat “Stapâni” acum hotarul,

Cureaua noastră-i strânsă și ne rugăm mereu

Să ne păzească Cerul și Bunul Dumnezeu!

Spitalele sunt pline și mulți neputincioși,

Voi sunteți tot mai mândrii, bogați și glorioși

Din vârful slavei voastre să coborâți aș vrea

Să dați binețe Vieții și-n dragă Țara mea!

Uitați-vă la Cer vă judecă chiar Sfântul

Voi ați călcat Dreptatea, Iubirea și Cuvântul,

Puterea astăzi este dar cade într-o zi...

Și slava cea deșartă curând nu va mai fi...

Să vă treziți odată sunt multe de făcut!

Avem un grâu de aur ce nu ni l-ați vândut...

Iar pită noastră-i bună, cu mâini e frământată

Ne dați în ultim ceas o Viață ce-i furată?

Vă luminează sfinții să dați o lege nouă,

Iubirea să vă fie pecete chiar și vouă

Doar umăr lângă umăr, putem să ducem Țara

Că-i tare gârbovită și grea-i mai e povara!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1453233032.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Mai are-un singur dor...

Mai are-un "singur dor" Poetul nepereche,

Ca liniștea să-i curgă prin flaut la ureche

Prin foșnetul pădurii să cânte ciocârlia

Să știe că e vie și astăzi România!

Un Mircea să se nască atât El ar mai vrea

Să apere poporul și Sfântă Țara sa (mea)

Păstorul înțelept să lumineze turma,

Pe unde calcă el să înflorească urma!

Toți brazii noștrii falnici să se întoarcă acasă,

Chiar de e viața grea e totuși mai frumoasă!

Să nu cerșim o pâine la porțile străine

Din piatră seacă crește mai glorios un Mâine!

În schituri și biserici se roagă însăși sfinții

Să ne cinstim Poporul, Credința și Părinții,

Căci valuri de întristare adesea trec hotarul

Și-n inimă de țară jelește iar amarul.

Poetul nemuririi privește chiar din cer,

Prin stihuri ne vorbește de marele mister,

O flacără mai arde în pieptul de viteaz

Să treacă biruința de orișice necaz!

Mai are-un singur dor Poetul să “Rămâi”

La starea de iubire cum a fost cea dintâi,

Sărutul să nu-l dai ca Iuda ce-a trădat

Și a căzut în iad prin marele păcat!

“O somnoroase păsări” din cuiburi dezgolite

Purtați în  piepturi inimi ce sunt încă rănite

Poetul vă așteaptă cuminicat la masă...

Iar pâinea aburindă sfințește sfânta casă!

Din “cercul nostru strâmt” vedem că ești lumină

Că ai scăpat de patimi, dureri și chiar de vină,

Veghează Țara Sfântă să treacă drept prin vremi

Știm că acum de rele nicicum nu te mai temi!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1452882158.html

15.01.2016

foto sursa internet

Camelia Cristea