Grădina...

Uneori am pasul strâmb

Și cam mult cred că mă plâng

Nu mi-s boii toți acasă,

Când durerea iar m-apasă.

M-am pierdut pe undeva,

Când căram povară mea

Și în cuiul neputinței

Am pus cheile voinței...

Sunt un boț mic de țărână,

Ce adesea se fărâmă...

Trec de cercul vicios

Caut doar ce-i de folos!

Mă proptesc de munți și văi,

Dar adesea apar călăi

Și strivesc cu vorba rea,

Sufletul din floarea mea!

Plâng atunci în pumn de milă

Și sunt mică și umilă,

Dar renasc din duh și apă,

Căci Iubirea iar mă scapă!

Mulți se miră că țin pasul

Și-mi aud ușor și glasul

Mă prind iarăși strâns de turmă,

Căci sunt oaia de pe urmă!

Sunt și fiul rătăcit

Ce s-a întors smerit, spășit,

Când flămânde zile sure

Au smuls holdele ce-s bune!

Vameș cred c-am fost o clipă

Și m-am scurs chiar în risipă,

Dar dau totul împătrit

Eu de toate m-am căit!

Fariseu am fost în vară,

Când plimbam smeul pe-afară,

Dar furtuni au dat în mine

Și mă port cum se cuvine...

Am cerșit la colț de stradă

Să fiu bună și întreagă,

Slovele să înflorească

În grădina sufletească!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1457640056.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

MAMĂ

Întâia oară Mamă eu am spus

Un înger luminos iubire-a dat de sus

La pieptul tău au înflorit livezi

Pe chipul de copil și astăzi le mai vezi...

Doar Mamă și pământul a stat o clipă-n loc,

În inimă-au crescut chiar flori de busuioc,

Izvoarele au curs din ochii tăi senini

Cu bucuria clipei și astăzi te închini.

O Mamă de-aș putea să-ți dau mai multe zile

Iar toate să îți fie frumoase și senine,

Tu ai crescut orfană și ai trudit din greu,

Dar lacrimă ți-o știe chiar Bunul Dumnezeu.

O Mamă brațul tău e- atâta de fragil

Mă simt neputincios și parcă mai umil

Ți-aș lua povară asta de aș putea de tot,

Iar zbuciumul durerii din tine să îl scot...

Tu ești izvorul milei și flacără aprinsă,

Chiar dacă cărăruia de ghiocei ți-e ninsă

Ții inima în palme să luăm din ea mereu,

Iubirea este semnul ce-l scriu în dreptul tău!

O Mamă de-aș putea să-ți dau zile senine

Și-un braț de lăcrămioare au fost plânse de tine

Să punem Primăvara în pragul casei noastre,

Iar clipele să fie ca-n cer toate albastre..

http://confluente.ro/camelia_cristea_1457464200.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Cântecul

Cântecul acesta mut

N-am să-l las nicicum risipă

El din mine mă ridică

Diminețile -l ascult...

Cântecul acesta lin

Îmi voiește în ureche

Chiar din inima pereche

Ce în taină o ascult...

Cântecul acesta trist

Îl adun din lăcrămioare,

Când pe căi de inserare

În ninsori trecute-au plâns...

Cântecul din ghiocei

Te îndeamnă să mai ei

Raze de senin în suflet,

Din a primăverii umblet.

Cântecul răsună iar

Nu e clipa în zadar,

Viorelele-ți țin pasul

Și prin ele-ți aud glasul.

Cântecul acesta nou

Se propagă prin ecou,

Iar zambilele mirate

Parcă-ar fi îmbujorate...

Cântecul încă răsună

Într-un ceas de noapte bună

Și îmbracă-n stele visul,

Cât de-aproape-i paradisul...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1457200390.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Te aștept

Primăvară vreau să vii

Că-mi sunt iernile târzii

Și ninsorile mă -apasă

Mi-au intrat pieziș în casă...

Te aștept în fir de iarbă

Nu vreau timpul să mai piardă

Ghioceii îmi șoptesc

Cât de mult ei te iubesc!

Lăcrămioare bat din clopot

Și tot albul râde-n hohot,

Raze de senin în geam

O speranță tot mai am...

Albăstrele și narcise

Trec prin spații interzise

Și aduc parfum de dor,

Chiar din sfânta lumea lor.

Toți copacii dau în floare

Își pun strai de sărbătoare,

Primăvară vreau să vii

În alai de bucurii!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1456773599.html

27.02.2016

foto sursa internet

Camelia Cristea

Trec

Trec mirată uneori

Prin grădina tinereții,

Unde vin ades poeții

Și beau apă din cuvânt...

Trec prin viață îmbujorată,

Chiar dacă am fost prădată

De boboci și floarea toată

A livezii de pământ...

Trec de mine ca prin sită

Și nimic nu mă irită...

Când o lacrimă pitită

Stă rănită într-un gând...

Trec de valuri zbuciumate

Ce-s în spume îmbrăcate,

Cu o luntre de blândețe,

Vieții să-i mai dau binețe!

Trec de nori și de furtună

Mă pitesc sub clar de lună

Și spun simplu: -Noapte bună!

Stelelor ce mă privesc...

Trec așa că o nălucă

Și mă ia un dor de ducă...

De o oază de verdeață

Dintr-o bună dimineață!

Trec prin cerul meu de vise

Când ferestre stau deschise

În cuvinte-raze-calde,

Când tăcerea încă arde...

Trec de munți și trec de ape

Și-aduc verdele aproape,

Primăverii îi dau binețe...

Unde ești tu Tinerețe?

http://confluente.ro/camelia_cristea_1456579591.html

27 februarie 2016

foto sursa internet

Camelia Cristea

Între două tăceri

Între două tăceri se-nalță o rugă,

Cel înțelept se îmbracă în slugă

Se-aprinde Cuvântul în vers și vibrează

Te rog să mă ții în inimă trează!

Cerul se scrie în clipa senină,

Când îngerii poartă pe aripi lumină,

În raiul acesta mereu te găsesc

Un colțisor vin și cerșesc....

Mă lepăd de mine atât cât se poate

Și dau chiar și stânca din drum la o parte

Mi-s pașii nesiguri, dar vreau ca să trec

De negura vremii și-n rai să petrec!

Între două tăceri se-nălță o rugă

Vrășmașul speriat se pune pe fugă

O candelă șade de veghe în noapte

Pe buze de cer se -aud iarăși șoapte...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1455987238.html

20.02.2016

foto sursa internet

Camelia Cristea

Aș pleca

Aș pleca în alte sfere

Dacă nu mi-ai da putere

Trupul meu sleit se pare

Nu mai face ascultare...

Sufletul e încă tânăr

Poartă visele pe umăr

Și aleargă-n primăvară,

Pașii-n verde urc-o scară.

Nu sunt ziduri prea înalte

Bucuria-și face halte

În poemele de dor,

Când se-adapă din izvor...

Triluri de privighetori

Mă trezesc adesea-n zori,

Corzi vibrează în fiori...

Suntem totuși trecători.

Florile-și întorc privirea

Uneori le simt uimirea

Că-n petalele de soare,

Galbenul frumos răsare...

Frunzele șoptesc în vânt

Când e pace pe pământ...

Și se leagănă duios

Lângă pomul cel frumos!

Dorul prinde o cărare

Când e liniștea mai tare

Și alergă în amurg

Se visează iarăși murg...

Trup și suflet le-aș unii

Să mai fim o zi copii,

Cerul s-ar deschide iar

Și în piept ar crește jar....

13.02.2016

foto sursa internet

http://confluente.ro/camelia_cristea_1455823676.html

Camelia Cristea