Unde ești ?

Unde ești popor român?

Te lași iarăși tras pe roată,

Horia, Cloșca și Crișan,

Azi mai pătimesc odată?

Și la Putna Ștefan Sfănt

Face țarii legămănt,

De urgie să o scape

Trădătorii să-i îngroape.

Roată, roată și iar roată

Țepeș iarăși se arată

Împarte cetele-n două,

Pentru  viața noastră nouă.

Plănge Dunărea străbună

Că azi lumea e nebună

Și feciorii dragi ne pleacă,

Că e țara prea săracă.

Zac în munți comori ascunse

Și noi tot cu traista-n băț

Batem la străine porți !

Unde ești popor român,

Ca durerea să ți-o spun ?

Plăng pădurile tăiate

Și baladele uitate,

Doinele jelesc mereu,

Ne-a rămas doar Dumnezeu !

Roată, roată și iar roată

Scoală-te române odată

Pune-ți mintea ta la cer

Ca să capeți îndrumare

Să fi țării azi salvare.

Deschide-ți ochii odată

Că nii țara iar prădată

Să ne dăm mănă cu mănă,

Cum e hora cea strabună.

Și să punem la hotar

Piatră de credință vie

Să ne fie temelie

Pentr-o viața mai curată.

Roată, roată și iar roată

Scoală-te române odata !

foto internet

Camelia Cristea 

Soarta

Zaruri aruncate, toate la întămplare…

Soarta omenirii, simplu joc de cărți ?

Lăcrimează cerul, semn de întrebare,

Oare căt române, poți să mai suporți?

Mor bătrănii noștrii, ramuri veștejite

În pămănt se duc, triste amintiri,

Înrămate poate…, visele trăite

Marșul e funebru, plăng ai lor copii.

 La masa tăcerii, se rostesc cuvinte…

Toate sunt sărace, fără conținut,

A iesit urătul azi la drumul mare

Taie din copacul vieții ce e sfănt !

Să punem coroane albe pe morminte,

Pe eroii nostrii să îi  preaslavim

Căte legăminte, căte lucruri sfinte,

Mai știm bunăoara, noi să mai cinstim ?

29.03.2014

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1396191692.html

foto internet

Camelia Cristea

Rai din Primăveri

Dumă-n primăveri cu iubirea toată,

Punem flori de măr iarăși la urechi,

Talpa mea desculță, iarba-i sărutată

Prin păduri de vise, blănde măngăieri.

Drumuri șerpuite, vor  să ne despartă…,

Pendulăm amnezic între ieri și azi,

Am făcut un pod de tăceri durute

Lacrimi picurate, răuri pe obraz.

Și ne-am prins de măini la capăt de pod,

Ochii celor mulți nici nu ne mai văd,

Aripi ne-au crescut, suntem iarași îngeri

Și trecem în zbor valea cea de plăngeri.

Am ajuns în rai, e lumină nudă,

Dragostea eternă, parcă mă inundă

Nu mai vreau să plec eu din primăveri,

Podul să-l mai trec înspre nicăieri… !

16.03.2014

foto internet

Camelia Cristea

Speranță

M-am îmbătat de multe ori cu apă chioară,

Mințind că este vinul cel de soi,

În inimă am pus arcuș dintr-o vioară

Ea prim solistă, în concertul primăverilor.

Am scris poeme, portativ stelar,

M-am agățat de vis cu disperare,

În că

rje am alergat, cănd nu puteam,

Să mă mai țin, drept pe picioare.

În proră văntul nu mai vrea să bată,

Și suflu eu speranță în catarg,

O viața, fii binecuvăntată…

Chiar și cu roua dimineții pe obraz.

Mă rog ca îngerii să-mi dea putere,

Să mă ridic, atunci cănd sunt căzut

Să-ngrop în teacă, lacrima durerii

Și să iubesc lumina, ca semn de început !

27.03.2014

foto internet

Camelia Cristea

Rugă

Nu-mi lua nădejdea, chiar de-i zdrențuită

Bice de cuvinte dau în ea căt pot

Labirintul clipei iarași rău mă minte,

Dă-mi te rog busola, la capăt s-o scot.

Lacrima tăcerii stă în colț pitită,

Nodul gordian înca nu-i tăiat,

Bate iarăși crivăț, chiar de-i primăvară

Toamne ruginii par că mă încap.

Înflorește pomul de speranțe-n noi,

Pune muguri albi, toarnă calde ploi,

Ostoiește setea de cuvănt curat,

Și-n văpaie arde tot ce-i întinat.

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2015/02/11/camelia-cristea-ruga/

07.03.2014

foto internet

Camelia Cristea

Rugă pentru Maria

(astăzi a plecat la Domnul, Maria, Mama a șase copii)

Ne întoarcem rănd, pe rănd, acasă,

Cănd seva vieții în pămănt se scurge

Dar sufletul, se duce-n cer la Tatăl

Și lumănarea-n sfeșnic încet se stinge.

Pentru noi toți vine o vreme,

Cănd trebuie din viața asta să plecăm

Nu-i moartea poartă către despărțire,

Ci podul, peste timpul în care noi migrăm.

Maria astăzi a plecat la Tatăl

Și cerul s-a deschis să o primescă,

Jerfirea ei de mamă adevărată

Acum o duce în slava Împărătescă.

Aprindeți lumănări și rugi- metanii

 Cu ochii în lacrimi,  citiți din Psaltire,

Pentru toate este o vreme…,

Eu am plecat,…vă las a mea Iubire !

Dumnezeu să o odihnească în pace !

Vă rog să mă iertați, că versul meu e trist,

Dar de la o vreme, cam de un an încoace,

Se-așează-n drumul meu atătea cruci,

Că lacrima e pusă toată în genunchi.

19.03.2014

 foto internet

Camelia Cristea

Ecuatie

Numitorul nu mai e comun,

În acestă simplă ecuație

Mă străduiesc să recompun,

Sub alte forme matematici.

Nici rădăcina nu mai e pătrată,

Într-un triunghi obtuz s-a transformat

A reclamat, nereguli, dar se pare,

Că totul e corect și regulat.

 Cercul nu mai e demult rotund

A devenit în timp un simplu romb

Iar noi migrăm sau sucombăm

Și ce-i mai trist ne lamentăm.

------------------------------------

O alta revoluție spontană

A izbucnit în piața mare

Toți protestează vehemet

Vor alte reguli, alt patent.

Că susul, este-n jos acum,

Nu e nevoie să vă spun

Dar ce e trist și dureros

Că luăm urătul drept frumos !

17.03.2014

foto internet

Camelia Cristea