Știu...

Nu sunt vraci, dar știu descântec,

Din iubire și din cântec

Știu a pune mir pe rană,

Cum pui floarea la icoană!

Știu ce-i plânsul și durerea

Și ce rost are tăcerea...,

Pasul vorbelor deșarte

A călcat pe trup de șarpe...!

Din petalele de culori,

Eu fac simplu sărbători,

Iar din roua dimneții

Văd cum beau mereu poeții!

Privesc iarba cum tresare

La un răsărit de soare

Și cum vântul o sărută,

Fericirea asta-i mută!

Caut liniștea-n biserici

Și îi rog mereu pe sfinți,

Vindecare să ne dea

Doctorii fără arginți...

(Cosma și Damian etc...)!

Strig în mine cu putere,

Când mă strânge o durere

Lacrima nu-mi e străină...,

Îmi mai spală câte-o vină!

Întind brațele pe cruce

Și-n piroane doar păcate,

Cerul raiului din mine

Vrea doar flori nevinovate...!

Uneori mă prinde teama,

Când risipa mă pândește

Și-o lovesc cu busuioc

Crede..., că ar fi un clește...!

–--------------------------

Reașez ca-n pazel gândul

Și îl scald în ploi de soare,

În penel pun cer albastru

Să scriu simplu: Sărbătoare....!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1427999232.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Ferestre deschise

Ferestre deschise

M-am regăsit în rugul de cuvinte,

În versul ce acum se scrie,

În rodul toamnelor bogate

Și în ciorchinul copt din vie.

Visez să zbor dincolo de mine

Să - alung tăcerile ce-au plâns

Făcând pârâuri mult prea repezi

În stânca nopților din munți.

Iar ochii sufletului or să vadă

Când se deschid ferestre-n zori

Să intre iar lumina nudă

Ca-n rai ninsorile de flori.

De nu-nțeleg cuvintele și lumea

Când unde reci revarsă un fior,

Pe înger o să-l chem în rugă

Să-mi dea surâs descătușat de nor.

Culorile le iau din curcubee,

Frânturi de nuanțe din eternitate

Le croșetez pe tivul vieții mele

Și-apoi în dar vi le trimit pe toate.

Camelia Cristea

Aripi

Într-o candelă aprinsă

Văd un înger cu credință

Cum se roagă în văpaie,

Iadul cade și se-ndoaie.

Și striviți de mâna ploii

Sunt în lanțuri puși călăii

Osândiți la-ngropăciune,

Cu tot răul de prin lume.

Clipe seci și efemere

Vor să prindă iar putere,

Florile de mucegai

Cer parfum nou să le dai!

Tânguirea stă de pază

E orbită de o rază...,

Ceasul zilei numărat,

Nu e om fără păcat!

Dar cu flacăra credinței

Primim crucea biruinței,

Prin izvoarele de lacrimi

Ne spălam mereu de patimi.

Drumu-i greu și noduros,

Dar e cerul luminos,

Când treci valea cea de plângeri

Îți cresc aripi ca de îngeri... 

http://confluente.ro/camelia_cristea_1427649451.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Observatorul - Canada

Mulțumiri!
                                                                         
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=14261

Fir de păpădie

Aș trasa contur cu soare,

Peste gândul plin de sare

Și prin setea din deșert,

Eu ți-aș spune că te iert!

Lacrimei i-aș da pământ

Plămădit din flori și cânt

Să îl spele-n primăveri,

Când se leapădă dureri.

Sforilor, cu noduri multe

Le-aș da sfat să mă asculte,

Pietrelor ce mă lovesc

Că învăț să mă feresc...

Zgomotului să se plece,

Peste apa care-i rece

Să își vadă chip și vină...,

Primenit doar prin lumină!

Căutării i-aș da cheie,

Cu-n surâs cald de femeie

Să deschidă continente,

De trăiri ce-au fost absente...

Murgului ce mai nechează

Că-mi simt mintea încă trează,

Când un înger mă veghează

Și-n amurg suav pictează.

Dorul l-aș pune pe drum

Să se scuture de scrum,

Tânguirea să și-o lase

Chiar în pragul unei case...

–---------------------------

Mă zidesc într-un cuvânt

Că sunt fir de păpădie,

Sub rafalele de vânt

Sunt atâta de plăpând...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1427305118.html

tablou: Artush Voskanyan (Armenia)  

Camelia Cristea

Rămân

Eu rămân la țărm de vise

Și mă sprinjin de cuvinte,

Prin seninul din cerneluri

Las ferestrele deschise...

Caii zburdă liniștiți

Că e rost de primăvară,

Ghioceii cei smeriți

Sună clopotul de seară...

Zburdă-n parcuri veselia

Prin alaiul de copii,

În palate, bucuria

Te așteaptă să revii.

Lasă grijile mărunte

Și le vâră într-un sac,

Celor mici și puși pe sotii

Nu vreau să le fac pe plac.

Curcubeul după ploaie

Zămislit cu har de îngeri

Te ajută cu un scop...,

Prin dureri să nu mai sângeri...

16-03-2015

http://confluente.ro/camelia_cristea_1427184757.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Lie, lie, ciocârlie

Lie, lie, ciocârlie

Câtă viață-mi dai tu mie,

Când pe strune de viori

Îi înalți pe visători...

Lie, lie, ciocârlie

Torni fiori în păpădie...,

Într-o lacrimă de flaut,

Uneori cred că mă caut...

Lie, lie, ciocârlie

Simt emoția că-i vie,

Portativul tău stelar

Și prin note curge har!

Lie, lie, ciocârlie

Cânți în cor la Liturghie

Și dai slavă Celui care

Ți-a dat tril să ne-nfioare!

Lie, lie, ciocârlie

Ne îmbraci în bucurie,

Strop de har și armonie

Simt emoția că-i vie!

foto sursa intenet

Camelia Cristea

16-03-2015