Copilăria

Mi-am văzut copilăria

Într-un strai de floare rară

Ce stătea pe un pridvor,

Cu o inimă uşoară...

Avea aripi ca de înger

Şi-n privire cer senin,

Amintirii de poveste

Eu şi astăzi mă închin.

Toate grijile de multe

Le duceau Părinţii mei

Noi cărăm raze de soare

Şi zburdam ca nişte miei...

Mama ne dădea lumina

Într-o ceaşcă dimineaţa

Să vedem cu ochi curaţi

Cât e de frumoasă viata.

Tata construia vapoare,

Pentru nopţile cu stele

Eu şi fraţii mei de suflet

Ne plimbam mereu cu ele!

Bunii mei duceau povestea

Până-n piscul unui munte

Stând la sfadă multe ierni

Au ajuns toate cărunte...

Cireşul din poarta casei

Avea cei mai scumpi cercei,

O ureche de copil

S-a împodobit cu ei.

În vesmântul bucuriei

Se îmbrăcau adesea brazii,

Nucile le tot furam

Că în joc eram nomazii...

Când ninsorile de flori

Trimiteau în lume raiul

Noi cei mici ne adunăm

Să primim cu toţi alaiul.

Sănii multe, fel de fel,

Treceau strada la paradă

Porţile se deschideau

Venea lumea să le vadă...

–----------------------------

Mi-am privit copilăria

Într-un strai de viorele

Aş da pumnul meu de clipe

Să mă prind iar printre ele...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1446232550.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Anotimpuri

Cad mereu şi mă ridic

Dar vă spun că nu abdic!

Ramuri verzi mai are pomul,

Cât trudeşte încă Omul.

Mă dor mâinile şi pasul,

Uneori străin mi-e glasul,

Timpul sapă fără milă

Şi mă simt tot mai umilă...

Trec grăbiţi mereu cocorii

Răvăşind în cârduri norii,

Toamnele gravează-n frunze

Pictorii desfac iar pânze...

Ţes din ierburi fire noi

Să dăm timpul înapoi...

-Unde eşti copil din mine?

Mă întreb:- Îţi este bine?

Şi strig pașnic tinereţea:

-Unde şi-a ascuns fânețea?

Stelele din Carul Mare

Le purta prin buzunare...

Toamnele s-au adunat

Prea grăbite la arat

Trec cu plugul peste noi

Şi ne-mbracă parcă-n ploi...

Iernile-şi aşteaptă rândul

Le vesteşte tainic gândul,

Ghioceii îmi scriu pe tâmplă,

Într-o linişte adâncă...

Anotimpuri din fuioare

Torc din razele de soare

Şi brodează amintirea

Cred că asta e menirea!

foto sursa internet

http://confluente.ro/camelia_cristea_1446144358.html

Camelia Cristea

Vremea...

Fire noi îmi dai mereu să țes Toamna din cuvinte

Și-n pastel să pun contur, doar cu inima fierbinte.

Iar când lacrimi bat în geam, cu rugina de pe frunze

Se adună chiar poeții și din foi fac alte pânze...

Crengi uscate le par brațe ce îmbrățișează vântul,

Dintr-o cană, doar cu must a gustat parcă Cuvântul!

Se aprinde-n vatră focul și gutuile în lămpi,

Noptea prinde-n sac lumina și chiar bruma de pe tălpi.

Feți frumoși și Zâne bune aduc zilele înapoi,

Când din muguri Primăvara se uita frumos la noi!

Ștrengărește un copil umple casa cu lumină

Și-nfloresc în geam petunii, pentru iarna ce-o să vină!

Au roșit ușor obrajii când îmi dai sărut pe gene

Și în brațe mă cuprinde mult iubitul Moșul Ene!

Îngerii aprind făclii și din harfe curge ruga,

Cel umil se înaltă acum chiar de alții îl cred sluga!

Stelele roiesc cu foc pe al cerului mijloc,

Când pământu-și pune straiul, pruncușorul vede raiul!

Toamna harnică și bună se înaltă pan' la lună,

Vremea toarce fir de ață peste noi și pentru viață...

foto Pat Brennan ( sursa internet)

http://confluente.ro/camelia_cristea_1445706774.html

Camelia Cristea

Octombrie

Un Octombrie bizar trece pasul tot mai rar

Scutură pe rând şi frunza, subţiată parcă-i pânza

Urcă dealul cu regrete şi mai face piruete,

Prin livadă tunde meri pentru alte primăveri...

Se tot uită la cocori cum zidesc în zare nori

Şi la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie

Rândunele zgribulite stau sub streşini pitite

Moţăie şi tot visează că pe câmp e Vara trează...

În grădină margarete şi-au pus galbenul în plete

Sunt fragile şi cochete, dar au apă şi în ghete...

Vântul spulberă cărarea, îngustată trece zarea,

Hornul caselor fumează că să ţină lumea trează!

Grâul bun a umplut sacul că să aibe şi săracul

Pita mare şi gustoasă să crească la el pe masă,

Calendarul rupe foi pentru vremurile noi,

Un noiembrie grăbit parcă-n în gară s-a oprit...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1445361353.html

16 octombrie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

Trandafiri

Cu un braţ de trandafiri trec prin viaţă şi te miri

Că furtunile trecute au rămas necunoscute

Tot ce rău a fost cândva...a plecat cu vremea rea,

Iar în fiecare floare văd cum soarele răsare.

Am luat munţii mei de dor si îi ţin lângă picior

Fluieră mereu tăcerea ştiu că asta este vrerea!

Timpul scurmă şi petrece peste ceas cu pasul rece,

Eu îi dau petale-n dar pentru clipele cu har...

Mulţi şoptesc că e destin să bei rouă dintr-un crin

Şi să duci cu tine seară un arcuş chiar şi vioara

Să asculţi în suflet valsul şi în rugi să vezi înaltul!

Odă bucuriei cânta chiar de inima ţi-e frântă...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1445193515.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Doar Poeții

Ard Poeții pe un rug ce doar Dumnezeu îl știe

Și împart cu vrerea Lui lacrimile pe hârtie...

Îngerii șoptesc Cuvinte ce au fost muiate-n har,

Ei le îmbracă-n poezie și dau slavă pentru dar!

Doar Poeții văd adâncul mărilor, dar și durerea,

Frumusețea se înclină e știut că asta-i vrerea.

Ceru-și varsă călimara pe un petec de hârtie,

Crizantemele și macii înfloresc în poezie!

Liniștea pe trepte urcă și-i zidește chiar palate

Uneori e atât de singur, pare că are de toate...

Dragostea îi e alături sau o caută mereu

Și aleargă după ploaie, ca un tânăr curcubeu...

El Poetul zugrăvește, ară, cântă și iubește

Se ridică și coboară pe o nevăzută scară.

Din fuioare de lumină toarce gândul cel senin

Să dea fire de frumos zilelor ce-n dar ne vin!

Scrie perle, nestemate ce-n adânc au fost păstrate

Și le scoate-n „Piața Mare”! El le dă nu-s de vânzare!

Când în geam apar și umbre, gândurile care-s sumbre

Le trimite la plimbare pe cărări cu flori și soare!

Cărțile îi sunt aleanul ce îi țin trăirea caldă,

Când potecile din lume fără milă par să ardă

Verbul a iubi îl scrie doar cu litere de aur

Dă de fiecare dată, din a inimii tezaur...

foto sursa (internet) Karinakiel

Camelia Cristea

Leac

Îmi ești leacul care vine când părerile de rău

Mă alungă fară vrere doar acolo unde-i greu

Glaciare, clipe seci îmi strivesc cu talpa rece,

Chiar poveștile frumoase, unde Zâne erau zece!

Cu bagheta fermecată scuturi cerul meu de nori

Și lași caii bucuriei să alerge doar prin flori

Umplii inima de pace și o faci mereu ușoară,

Fără cuie și unelte pui în mine câte-o scară.

Îmi dai aripi pentru vise și o ceașcă cu lumină

Beau cu sete și iubire iar la colț mai pun o vină

Trec de mine uneori, brațul tău iar mă ridică

Sunt un fluture plăpând sau doar pasul de furnică!

Ești copac, eu doar o frunză ce se zbate-n vânt mereu

Întinzi palma și mă ții când e frig la pieptul tău

Nu lași pașii nevăzuți să strivească a mea urmă

Ștergi cu un burete roz tot ce-i rău în astă turmă...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1445090997.html

pictura Infinite Longing by Juliana Nan

Camelia Cristea

16 octombrie 2015