Ne vedem din întâmplare…

Ne vedem din întâmplare pe aleea cu castani,

Unde au rămas imagini cu ai tinereții ani….

Glasurile cristaline sunt aievea, nu ecou,

După ani și ani de zile, noi de revedem din nou….

 

Ghioceii prinși în păr, aduc iarna mai aproape,

Ochii plânși de atâta dor, ascund râuri iar sub pleoape,

Doar tăcerea… din cuvinte ne trădează în final…

Timpul curge în clepsidră ca nisip…fenomenal.

 

În priviri ascundem jarul care încă e aprins,

Cum să prinzi nemărginirea, care parcă ne-a atins?…

Oare poți lăsa în urmă, nopți de veghe căpătâi?

Ridicări din hăul bolii și cuvântul cel dintâi?

 

Poți cuprinde în cuvinte, disperarea și iubirea,

Depărtarea ce stă scrisă printre cărți cu e menirea?

Ridicarea și căderea într-un pumn de lacrimi grele….

Și lumina ce apare la fereastra zilei mele?

 

Poți cuprinde în cuvinte, ani și ani trecuți prin sită?

Uneltirea împărțită ce și-acum mă mai irită?

Piatra ce-a lovit obrazul și-a fugit în lumea ei

Unde totul pare roz, cum se întâmplă la atei…

 

Ne vedem din întâmplare pe aleea cu castani

Unde  înfloresc imagini cu ai tinereții ani….

Doi copii încă aleargă, viața să o ia în piept…

Azi privesc cu nostalgie, om matur și înțelept!

 

Ne vedem din întâmplare pe aleea cu castani

 

 

11.10.2023

 

foto sursa internet

Camelia Cristea