miercuri, 22 ianuarie 2014

Ruga Părinților



Părinții mei, bătrăni, pătrunși de boală
Și osteniți de veacul timpului trecut,
Stau în genunchi în casă, la icoană
Și spun în gănd acele rugaminți fierbinți.

Din ochii lor, cad picături de rouă
Pentru copii ce’n lume au plecat,
Să își clădească o viață nouă
Și de părinții lor, s-au depărtat.

Și ruga lor e de aducere aminte,
De milă și iertare pentru toți,
De înălțare către cele sfinte
În negura tărziilor lor nopți.

O mană, le aduce măngăiere
E Maica Sfănta, îngenunchiată langa ei
Și sterge picăturile de rouă,
Ce cad încet, chiar  din ochii ei.

Copii plecati prin lumea mare,
Să nu uitati de’ ai voștrii sfinți părinți
Ce v-au adus pe lume din iubire
Și’acum sunt singuri, părăsiți și triști.

Camelia Cristea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu