joi, 3 aprilie 2014

Nostalgie de Toamnă



Îi căntă o baladă pe la porți,
Frumoasa doamnă înveșmăntată’n frunze,
Un pețitor  i-aduce un buchet
De crizanteme roșii săngerănde.

Sărutul ei, i-au alinat durerile de’o vară
Și i-a lăsat amprentă un surăs,
Din inimă, arcuș într-o vioară,
Un vals în toamna vieții scris.

Și lacrimile îi udă lui batista,
E darul ei din sufletul prea plin,
Se pregătește însa de plecare,
În iernile geroase care vin.

Și urlă lupii a disperare
Și haita pregătită e și ea,
Să sfășie  batista  la plecare,
Cu inimă cu tot, de s-ar putea.

Nu’ntoarce capul, nici măcar privirea,
Au năvălit copacii peste ea
Revendică cu toți coroana,
De funze-n care e’nvăluită ea !

Și pașii ei se duc în altă lume,
Planeta vis, se cheamă ca să știți
Și în genunchii minții ei se pune
Și roagă cerul, ca iertare iar și iar, să-i dea !

foto internet

Camelia Cristea



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu