Îmbracă
odaia în floare de tei
Și
zbuciumul nopții te rog să îl iei
Dezleagă
și nodul care mă ține
Să nu
văd culoarea de lângă mine...
Deschide
fereastra în inima mării
Să-ngrop
în adâncuri leșul uitării,
Valuri de
soare să-mi scalde veșmântul,
Lumina să
poarte în brațe cuvântul.
Gândul
hoinar să-și pună năframă,
De
viscolul vremii să nu-i fie teamă
Pe trepte
senine să urce speranța,
Ușile
toate să-și pună și clanța...
19 mai
2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu