Cerul din priviri

Hai prinde-mă cu sfori de ultima redută,

Până şi cei din urmă vor fi învingători

Mai ţipă aşteptarea şi uneori e slută,

Dar vin să mă salveze în zori privighetori!

Deschid fereastra minţii în largul dimineţii

Să o inunde pacea, din raiul cel promis

Această frumuseţe o cânta-n vers poeţii,

Iar pictorii o ţes pe pânză unui vis...

Prin triluri de viori mă-naltă bucuria,

Iar lumea se trezeşte la viaţă uneori...

Cu toată frumuseţea mi-am decorat şi ia,

Privirile-şi întorc adesea trecători.

Hai prinde-mă cu sfori de zmeul cel semeţ,

Ca visul meu să fie înalt şi îndrăzneţ

Să treacă chiar de vama acestor uneltiri,

Albastru tot să-l pridem în cerul din priviri.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1442432141.html

foto sursa internet

Camelia Cristea