Aripi
vreau să dai clipelor rămase
Dar de
bucurie să mai pui prin case,
Pașii-n
rătăcire să găsească drumul
Să se
risipească răul ca și fumul...
Grija
să își poarte traista cum o vrea
Să nu
se opresca iar la poarta mea
Am
cărat poveri ce m-au gârbovit
Și-am
trăit intens clipa ce -am primit...
Fără
doar și poate toate își au rostul,
Pelerina-n
ploie, ruga ca și postul,
Lacrima
fierbinte ce-a trezit tăcerea,
Vorba
cu blândețe când a gustat mierea...
Stupul
de albine, trântorul din ea,
Lutul
ce-a fost ars (fără să mai vrea),
Buturuga
mică, carul răsturnat,
Trupul
de furnică ce a tot cărat...
Moara
ce se-nvârte, fagurii de miere,
Rugăciunea
sfântă ce mi-a dat putere,
Inima-n
genunchi și dospind a pâine,
Crezul
de a fi astăzi, dar și mâine!
Toate-s
rostuite și o știm prea bine
Că ne
sunt trimise doar când se cuvine,
Timpul
n-are vreme să se mai oprescă
Își
urmează calea simplă și firească...
21 mai
2016
foto sursa
internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu