Multe
ace-am scos din mine
Mă-nţepau
până la os,
Viaţa
însăşi mi se pare
Că
s-a întors toată pe dos.
Ninge
aspru- n primăvară
Şi
copacii plâng cu-amar,
Crengile
îşi pleacă fruntea
Că
într-o rugă pe altar.
Vântul
suflă fără milă
Supărat
pe firul ierbii,
Unde-s
paşii Primăverii
Să-i
sărunte-n treacăt cerbii?
Soarele
ascuns prin cetini
Vrea
să mai trimită raze,
Printre
lacrimile ploii
Să
găsim şi calde oaze…
Zgribulite
stau sub streşini
Multe
vrăbii la taifas,
Ciripesc
fără încetare
Să
mai uite de necaz..
Florile
stau îmbrăcate
Sub
un strat de promoroacă
Se
tot roagă în tăcere,
Soarele
să le petreacă...
Vântul
spulberă cărarea,
Iarba
tremură sub pas,
Primăvară
te rugăm
Să
ne scoţi iar din impas
Peste
vremurile tulburi
Să
trimiţi un soare blând
Ciocârliei
să-i dai tonul
Un
concert să ţină-n crâng.
22.04.2017
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu