Mulţumesc

Pune mâna Ta pe frunte

Şi alungă-mi supărarea,

Riduri, valuri de întristare

Îmi tot tulbură cărarea…

Rugăciunea-mi întăreşte

Şi dă-i aripi că să zboare

Către Cerul de lumină

Unde raiul e în floare!

Nădejdii ce-i în risipă

Dă-i curaj să toarcă iar,

Fire de credinţă, pace,

Că nimic nu e-n zadar.

Inima-n genunchi se roagă

Nopţile în privegheri,

Cât de harnică furnică

A rămas pierdută-n ieri…

Clopotul tăcerii sfinte

Mai răsună azi în strană,

Îngeri, Sfinţi, plini de lumină

Îmi mai oblojesc o rană.

Pune mâna Ta pe frunte

Şi alungă tot ce-i trist,

Uneori mă pierd cu firea...

Mulţumesc, deci mai exist!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1494091669.html

24.01.2017

foto sursa internet

Camelia Cristea