Trecători...

 

Mai desfac din noduri, ce tare mă strâng

Și mă fac adesea prin mine să plâng

Lacrimi în tăcere îmi zidesc Cuvinte,

Doar ce e frumos vreau să ținem minte!

Alung promoroaca ce în grabă mare

S-a proptit în mine și mă strânge tare,

Cu toiagul rugii am lovit în ea,

Într-o altă lume aș dori să stea…

Norii priponiti vestind a furtună

Mă rog ca să plece, de o săptămână...

Și mă scutur iute, de ce-i rău și doare

Trec de mine însămi, când sunt în prinsoare…

Toate vin și pleacă, așa e firesc

Cad și mă ridic, asta-i omenesc,

Piatra ce lovește obrazul mereu,

O alung în taină, dar să știți că-i greu.

Prea mulți din tribune spun necontenit,

Că totul e simplu și binevenit….

I-aș vedea în iureș asudând din greu,

Măcar șapte zile fie-n locul meu/tău!

Mai desfac din noduri ce tare mă strâng

Și mă fac adesea prin mie să plâng

Printr-o rugă sfântă mă înalt în zori,

Toate vin și pleacă suntem trecători...

foto sursa internet

Camelia Cristea