Darie ...

 

A trecut o veșnicie, cerul tot îmi stă să cadă

O mulțime dă năvală și uimită vrea să vadă…

Lăcrămioarele din plânsu-mi înflorite în Cuvinte

Darie și-acum trăiește, povestește și nu minte!

Câți ciorchini agață via să dea rodul ce bogat,

A văzut cu ochi de carne, dar nimic nu a gustat,

Cu o botniță pe față a cules cu surg și spor,

Ca hambarul să le crească chiar în văzul tuturor!

A trecut atâta vreme, ca o noapte îngândurată

Unde-i via mă întreb, de cine a fost prădată?

Botnița ascunde chipul, parcă ieri a fost un azi

Și-n atâta neputință simt o Darie cum arzi!

În cătușe vor să pună sentimente, Om și chip

Darie trimis prin vie, de tine nu mă dezic!

Mă găsesc în versul care se îmbracă-n lăcrămioare

O să vină totuși vremea, unui răsărit de soare!

foto sursa internet

Camelia Cristea

22.05.2021