Vameșul Zaheu se înalță peste el, în sicomor
Să îl vadă din mulțime pe Iisus izbăvitor!
Nu se teme să îi spună că întoarce împătrit
Celui care i-a luat puținul… și așa l-a păcălit!
Pocăința lui e simplă și curajul pe măsură,
Din prea multă Lui iubire, Iisus, iarăși se îndură
Intră-n casa unui vameș și cu el șade la masă,
Mila Domnului e mare și în noi își face casă!
Astăzi, Vameșul Zaheu s-a înfipt adânc în lume,
Numai Bunul Dumnezeu poate face o minune
Cocoțat pe cărți și trepte pune dări și biruri grele,
Omul simplu se înconvoaie peste vremurile rele!
Nu mai are conștiință și curaj să-și spună vina,
Cu onoruri și cu surle își îngrașă iar rutina.
Cel de rând, trecut prin sită, uneori și tăvălug
Trage cum știe mai bine, la căruță sau la plug…
Vameșul Zaheu se pare, nu mai poate fi smerit,
În copacul neputinței prea adânc el s-a înfipt
Pe Hristos nu-l mai primește astăzi în palatul său
Pune totul la îndoială, până și pe Dumnezeu.
foto sursa internet
Camelia
Cristea
