Pe
coji de nucă, sufletul veghează
În
încercări de-a pururi să fiu trează
Cu
mine să mă lupt și să răzbesc
Prin
tot hățișul vieții pământesc.
Răspunsuri
să găsesc la întrebări
Și-n
neputinți, urscuș cu multe scări.
O
flacăra să ardă neîncetat,
De
bola asta să fiu vindecat!
Pământul
reavan iarăși să rodească
Și-n
mine, pacea sfântă înflorescă,
Credința
să îmi fie casă, temelie,
În
vremuri aspre, mare bucurie!
Din
Mulțumesc să fac un așternut,
Cu
râvnă și iubire să fie el țesut
Și-n
fiecare clipă, ce mi-a mai fost dată,
Ca
Lazăr înviat, să fiu iar împăcată!
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu