Aș vrea

Aș vrea ca din seninul clipei mele,

Să-ți dau și ție jumătate.

Să imparțim și zămbetul din soare

Și ploaia ce e’n lacrimi  revarsată.

Aș vrea să-ți dau și clipa de tăcere,

Ce picură a mir de vindecare

Pe rănile ce’s încă săngerănde

Și-apoi să-ți cer din nou iertare.

Aș vrea să-asculți viorile din mine,

Arcușul lor ce’n  vis se risipește

Și din troienele de gănduri

Să- alungi și iarna, ce mă viscolește...!

foto: sursa Internet

Camelia Cristea

Nu suntem singuri

Însingurați, dar niciodată singuri,

Trăim adesea pe-o lamă de cuțit,

Suntem cu toții scuturați de friguri,

În vremuri grele, ce le trăim aici.

În ape tulburi, pescuiesc mai marii,

Năvodul  scoate peștele mereu

Dar să  nu uite dănșii nici o clipa,

Că ne veghează însuși Dumnezeu.

E mare nepăsarea, subțire firul vieții

Și la un colt de drum, putem să ne oprim

Și-n plănsete de clopot, sfîrșim prin a ne duce,

În locul pe care, de aici ni-l pregătim.

Voi ce dețineți astăzi frăiele puterii,

Să nu uitați de semeni, de neam, și de pămănt,

Să faceți conștiinței, revizie morală,

Că altfel ne moare țara, ca frunza tremurănd.

foto: sursă Internet

Camelia Cristea

Ruga de noapte

Ruga mea din noapte, pare obosită

În genunchi se pune, brațul în amin,

Dragostea,  aprinde inima firavă

Trup și suflet Doamne, Ție mă închin !

Și adun cuvinte, picurănd cu ceară

Găndul care doare și apoi să-l cearnă,

Să ducă neghina în necunoscut,

Iar eu mai curată, crucea  să mi’o duc.

Foto Arthur Braginsky 1965 | Ucraina

Camelia Cristea

Mă apară

Mă apară de mine Doamne

Și dă’mi nectarul în cuvinte,

Iar în potirul vieții mele,

Să pun doar legăminte sfinte.

Și ia-mi furtunile din gănd

Oblonul nopții îl ridică,

De poticnelile de-acum,

Mă iartă Doamne, dar mi-e frică!

Iar din izvoare nesecate

Să curgă harul Tău prin mine,

În toamna vieții mele Doamne,

Să înflorească iarași crinii.

foto internet

Camelia Cristea

Eminescu nemuritor

Într-o liniște profundă

Cum i-a fost dorința sfântă

Stă la margine de mare

Eminescu și ascultă:

Glasul codrilor și valul

Care trece prea grăbit

Și privește cum copilul

Prin păduri s-a ratăcit...

Doar zburdalnic mititica

Își mai netezește părul,

Să alunge depărtarea

În care se-ascunde dorul.

Când sub trestia cea lină

Stau pe foile de mure...

Își tot spun povești cu patos...

El sărutul vrea să-i fure.

Iar când noaptea lin coboară

Și se sprijină pe luna,

Floarea albastră nu mai moare,

Eminescu o încunună.

Chiar de-n zbor trecut-au anii,

Poezia lui e vie

Ca o flacără nestinsă

Ce se scrie-n veșnicie.

foto internet

10.01.2014

Camelia Cristea

Toamna

M’aș face toamnă aurie,

Cu crengile la pămănt,

Legănată doar de vănt.

 Și aș pune lacrima,

Să ude grădina Ta.

Frunzele le'aș pune’n ie,

Dorul meu să nu mi’l știe....

Aș înmulți grănele

Și’aș umple hambarele!

În livezi gutui și pere

Aș umple cu drag panere.

Peste cămpuri auri,

Spicele le’aș înmulți !

Aș picta pi’un șevalet

Roua ce’a picat pe floare

Și i’a dat o sărutare,

Dimineața pe răcoare !

Sus în vărf de munte’aș sta.

În genunchi, eu m’aș ruga,

Pentru întreaga bogătie

Slavă să’ți aduc doar Ție !

foto internet

Camelia Cristea

La margine de drum

La margine de drum, căzut printre tălhari

Străin, pribeag, am fost și sunt și azi.

Și trec pe langa mine, un preot și’un levit

Dar un samaritean m’a luat și m’angrijit.

Te’ntreb creștine oare, pe căți ai ridicat

Cănd ai trecut în grabă, la munci și cumpărat ?

Pe căți căzuți în stradă, cu vorba’i alinat,

Sau o bucat de păine, celui flămănd ai dat ?

Ești ca tălharul oare și vrei să jefuiești,

Sau te’oprești din milă și rana oblojești ?

Ridică’l pe cel slab și du’i povara sa

Că v’a veni o vreme, cănd  plată tu vei lua.

 Oprește’te o clipă din iuresul de’acum

Și’ntinde măna ta, celui căzut în drum.

Alină suferința și măngăie smerit

Pe cel ce astazi povara l-a strivit.

Și nu lăsa să treacă, o clipă atăt măcar,

Ca ție să nu’ți pese de cel făra putere

Căzut între tălhari, fără a sa vrere.

Cănd rana’i vindecată și el căzutul 

Pe cale’i ridicat,

Îndreaptă și pe altul ce’n suferință a stat.

31.01.2013

foto internet

Camelia Cristea