Prin ploi

Mai fac prin ploaie două piruete

Și apa-mi intră-n suflet și în ghete,

Umbrela doarme dusă-n debara

Dar mă descurc acum și fără ea.

La colț de stradă mâinile cerșesc

Un bătrânel înnoadă-n două chinul,

În traista lui s-a strecurat veninul

Din ochii străvezii râde destinul.

Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită,

De mult banale amănunte nu-l irită

Pașii târăsc agale parc-o umbră,

Nici înserarea nu poate să plângă.

Prea multă frunză cade resemnanată

De parcă verde n-a fost niciodată,

Mai țipă clopotul tăcerii printre noi,

Doar lacrimile toamnei cad șuvoi.

foto internet

Camelia Cristea

Uimită

Uimită sunt de-atâta resemnare,

Secată mi-e fântână de un dor...

Cu păși grăbiți pe lunca ta de sare

Mă caută un timp rătăcitor.

Copaci cu pletele în vânt,

Încărunțiți de florile de mai,

Privesc fecioarele nuntite

Și lacrima din gene ce le-o dai.

În țipătul chemării te-am găsit

Când umbra nopții îmbrăca palate.

Atâtea Zâne în povești purtate,

Caleștile în zori le-au fost furate.

Privește-mă albastru și rotund,

Într-o ureche-mi cântă spiridușul,

O lacrimă o prinde, iar căușul,

De-atâta sare, greu îmi e urcușul.

foto internet

Camelia Cristea

Să votăm

(pamflet)

Adunați ca la paradă

Doi actori din 'nalta clasă

Vor să rupă firu-n două

Iarba să crească mai deasă.

Bate tobă burdușită

Cu parale la tejghea

Trâmbița e răgușită

Văi de țărișoara mea!

Cu sloganuri și cu surle

Au umplut ecranele

Toate pietrele aruncate

Au pavat trotuarele.

Unii lătră, alții mușcă,

Câinii toți sunt puși în cușcă

Oasele ce le-au tot ros

Nu le sunt azi de folos.

Om sărman de rând ca voi

Îmi trag pașii înapoi

Harța lor îmi face silă

Și de țară-mi este milă!

Turmentat parcă de-un veac

Azi poporu-i mai sărac.

Tinerii pribegi prin lume

Caută și cele bune.

Noi rămașii agoniști

Suntem revoltați și triști!

Până când sărmana ură

Ară fără de măsură?

Să votăm că asta-i vrerea

În genunchi stă iar durerea

Ștefan Sfânt pe unde ești

De urgii să ne ferești?

10-11-2014

foto internet

Camelia Cristea

Mă caut

M-am tot legat de firele de ață

Cu ele am țesut și pânze noi

Treceam un ochi pe dos, unul pe față,

Și mă luptam să nu dau înapoi.

M-am tot lovit de sensuri interzise,

Părerile de rău croiau mănuși

Atâtea uși și clanța lor furată

În fugă au trecut doi trepăduși.

Mă caut peste munți și peste ape

Și mă găsesc la margine de drum

În traistă am un muc de lumânare,

Și rugăciunea ce o spun acum.

Samariteanul milostiv iar mă ridică

Tâlharii au luat tot ce au putut,

O haină peticită doar de frică

Și-o poartă pe un drum ce-i abătut.

Mă caut peste munți și peste ape

Și mă găsesc în fir de crizantemă,

Vorbind în șoaptă cu firea mea boemă

De frig și iarnă să o pun în temă.

foto Mircea Bezergheanu

Camelia Cristea

http://confluente.ro/camelia_cristea_1415715330.html

Decor de toamnă

Mi-ai pus pe frunte lauri de parcă ar fi săruturi

În piept încă mai simt aripile de flutur.

Mireasma crizantemei s-a răspândit în aer,

O lacrimă de toamnă se scurge printr-un vaier.

O frunză îngălbenită se lăfăie-n rugină

Atâta inocență nu are nici o vină.

Penelul unui mag picteaza un covor,

Sărutul unui strop se prinde de picior.

Un braț dintr-un copac își sprijină vioara

Și vântu-i dă un ton nostalgic și firesc,

Prin marea de cuvinte încet pășește seara,

O perlă sidefată adâncul și-a ales.

Cerneala se înnegrește de norii care vin

Ignor prezenta lor și cu senin mă închin.

Cobor pân la pământ metanie de ceară

Aș vrea să fie pace ca și întăia oară.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1414471906.html

foto internet

25-10-2014

Camelia Cristea

Imn de glorie

Am intonat un imn așa ca de paradă

Cu frigul disperat ne-am instalat în stradă

În pași de defirare am salutat imagini,

Istoria traită e prinsă între pagini.

Ne împăunăm cu toții la Arcul de Triumf

Regretele tardive din umbră ne-au ajuns.

Cu arma sus pe umăr în rânduri trec ostașii,

În glorie se văd mareți înaintașii.

Pe cerul din cuvinte se zbate un drapel

Nimic din tot ce-a fost, nu poate fi la fel,

Bărbați viteji și demni au fost răpuși în luptă,

Hienele visează din hartă să mai rupă.

În haina deghizată se plimbă azi amarul

Un braț brav de ostaș, veghează sfânt hotarul.

Trezește-te române din somnul cel de veci,

Un semn frumos să lași prin viața-n care treci!

25-10-2014

foto internet

Camelia Cristea

Un vals

Ma simt culoarea verde a unui timp apus,

Când stoluri de cuvinte brăzdează încă cerul

Sfidarea stă ascunsă la umbra celui dus,

În gara cea târzie nu mai opresc nici trenuri.

Din firele de lună se torc frumoase vise

Pe drumuri stau înscrise doar sensuri interzise,

Prin pâclele de ceață se intuiesc păduri

Te rog măcar speranța din muguri să n-o furi.

Într-un ungher de ceas mai sunt vreo trei minute

Încerc ca să dezleg mereu necunoscute,

Rutina-și plimbă pașii pe tâmpla de argint

Mă pierd de atâtea ori prin foi de labirint.

Un mac însângerat îmi mângâie apusul

Când înserarea bate la porțile de dor,

Un vals în plină toamnă îmi cântă iar arcușul

Așa după ureche,... ca n-are dirijor.

Mă simt culoare verde a unui timp apus

Pe câmpul tău o floare cu drag eu aș fi pus,

Dar ploi de crizanteme au invadat pământul

În pragul toamnei mele eu fac un pact cu vântul.

foto internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/camelia_cristea_1414226566.html