Din Lumină

Limbile de foc coboară în chip tainic pe altar

Să primească tot norodul, haină albă și-al tău har.

Noi apostoli să se nască și să ducă vestea-n lume,

Că Hristos cel Înviat a făcut mare minune!

Pe Golgota răstignirii urcă Sfântul pentru noi

Să ne mântuim cu toții, să ne scape din nevoi!

Peste clipele anoste se pogoară har și milă

Urcă treaptă după treapă și făptură cea umilă!

Își dau mână-n rugăciune cerul și pământul iar,

Ca în inima curată să coboare al tău har.

Serafimi, arhangheli, îngeri ne arată calea dreaptă,

Lumea să deschidă ochii să devină înțeleaptă!

Clopotele rup tăcerea ne trezesc din adormire

Să vedem lucrarea sfântă, cu sfială și uimire!

Toaca spune rugăciunea vin apostolii pe cale

Și din cerul de lumină tornă mir de împăcare!

Fariseii nu cutează să mai spună vreun cuvânt

Văd prin ochiul îndoielii, frunza spulberată-n vânt...

Argumente nu mai au, când prin piatră trece duhul

Și cu pacea Învierii este primenit văzduhul!

Din Lumina pogorâtă vin să iau și eu Lumină

Să îmbrac o haină nouă, să mă lepăd de-a mea vină!

Slavă Ta să o spun lumii, celei care vrea s-asculte

Și nu este prinsă Domne, doar în grijile de multe!

Limbile de foc coboară în chip tainic peste noi

Să primim mereu putere și să trecem prin nevoi!

Bucuriei să-i gătim un loc drag în casa noastră,

Pentru fiecare clipă să deschidem o ferestra!

foto sursă internet

http://confluente.ro/camelia_cristea_1466342339.html

19.06.2016

Camelia Cristea

Pui de Om...

Poem dedicat Alexiei -Teodora Cristea

Pui de Om ce mult aș vrea

Să te țin în poala mea,

Timpu-n loc să stea o clipă

Dorului să-i pun aripă...

O poveste eu ți-aș spune

Cu minunile din lume,

Zânele s-ar aduna

Să-ți aducă câte-o stea!

Ochii tăi plini de lumină

Ceru-n suflet mi-ar lăsa

Nu m-aș teme de minciună

Și nici de povară mea...

Am clădi palate iar

Dintr-un zâmbet de ștrengar...

În obraji, bujori ne-ar crește

Scriem file de poveste!

Peste noi ar ninge crini

Dorul tu ai să-mi alini

Zilele ne-ar părea veacuri,

Pentru toate-am avea leacuri.

Lumea simplu s-ar schimba

Bucurie noi i-am da

Și un strai de viorele

Să-nflorescă printre ele...

22 mai 2016

Camelia Cristea

Un dar...

Am trecut de pragul critic

Și sunt tot mai analitic,

Dar un “Toma” mă tot ține

În ruinile din mine...

Când mă scutur cu putere,

De îndoială și de trac,

Îngerul îmi dă lumină

Și mă învață ce să fac!

Conjug verbul a iubi,

La prezentul cel mai simplu

Și topesc cu ușurință

Un perete dintr-un iglu...

Vălul de pe ochiul minții

Mi-l ridică mâna Ta

Să văd lumea mai frumoasă

Și comorile din ea,

Primăvara, cum răsfiră

Evantaiul plin de raze

Și-n deșertul unei zile

Mai ridică mii de oaze...

Curcubeiele celeste

Cum se-arată după ploi,

Fericirea se clădește

Cu ce-avem curat în noi!

Bucuriile mărunte

Să le punem în pahar,

Ele sunt trimise sigur

Să mai prețuim un dar!

Mai 2016

foto sursa interne

http://confluente.ro/camelia_cristea_1464464162.html

Camelia Cristea

Simplu...

Aripi vreau să dai clipelor rămase

Dar de bucurie să mai pui prin case,

Pașii-n rătăcire să găsească drumul

Să se risipească răul ca și fumul...

Grija să își poarte traista cum o vrea

Să nu se opresca iar la poarta mea

Am cărat poveri ce m-au gârbovit

Și-am trăit intens clipa ce -am primit...

Fără doar și poate toate își au rostul,

Pelerina-n ploie, ruga ca și postul,

Lacrima fierbinte ce-a trezit tăcerea,

Vorba cu blândețe când a gustat mierea...

Stupul de albine, trântorul din ea,

Lutul ce-a fost ars (fără să mai vrea),

Buturuga mică, carul răsturnat,

Trupul de furnică ce a tot cărat...

Moara ce se-nvârte, fagurii de miere,

Rugăciunea sfântă ce mi-a dat putere,

Inima-n genunchi și dospind a pâine,

Crezul de a fi astăzi, dar și mâine!

Toate-s rostuite și o știm prea bine

Că ne sunt trimise doar când se cuvine,

Timpul n-are vreme să se mai oprescă

Își urmează calea simplă și firească...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1463890306.html

21 mai 2016

foto sursa internet

Camelia Cristea

Uneori...

Uneori îmi este teamă,

Că ce-i bun se cam destramă

Când prin straiele frumoase

Umblă vorbe mincinoase...

Drumuri lungi ne taie calea,

Prin décor se plimbă jalea

Măștile se strâmbă chiar

Lângă clipele cu har...

Mori de vânt cresc și-n cuvinte

Dar știu pasul înainte...

Mă rănesc priviri ce sapă

În paharul plin cu apă!

Gârbova femeie trece

Peste valul tot mai rece

Și adună maci în floare,

Din Iubirea ce nu moare!

Urcă visu pe un steag

Chiar de știe că-i beteag

Și-i dă mir din tei în floare,

Ca să-i fie alinare...

Prin castele de nisip

A găsit în zori un plic

Nu-l deschide cred de teamă,

Că frumosul se destramă...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1462640143.html

07.05.2016

foto sursa internet

Camelia Cristea

Lumină

-Vă dau Lumină, Pace vouă!

Nu risipiți această Viață nouă

Zidiți în suflet templu îngeresc

Și în lucrarea asta vă-nsoțesc!

Iertați, iubiți și treceți peste toate

Să-l ridicați pe cel din urmă frate,

Cu vorba simplă, caldă cumpătată

Vă îmbrățișez acum încă odată!

Smochinul nu-l lăsați să se usuce

Priviți cu ochi curat la Sfânta Cruce

Să răstigniți păcatul pe un lemn,

Copii mei pe toți așa vă îndemn!

Prin rugăciuni de vorbă stăm mereu,

Cu cel smerit alături sunt și eu

Pun mâna mea, lângă a voastră

Și raze noi în inima-ferestră!

Priviți la cer și la pământ,

Cu voi în lume-i Duhul Sfânt,

În haina primenită de Lumină

La cel curat și făr' de vină!

Vă dau Lumină, Pace vouă!

Nu risipiți această Viață nouă,

Iubirea nu se pune sub obroc,

Prin vremi de încercare-și face loc!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1462180686.html

02.05.2016

foto sursa internet

Camelia Cristea

La Prislop

La Prislop curge Lumina

Peste crucile de lemn,

Cel smerit se înaltă-n rugă,

Când se crede mai nedemn.

Pelerinii-ți aduc flori

Și iau nădejdea de bine,

Prin izvoarele de lacrimi

Vin Părinte către Tine!

Toaca bate-n lemn cu trudă,

Chiar în ceasul dimineții

Și în inima de piatră

S-au crăpat încet pereții...

Nori crescuți ușor pe turlă

Varsă lacrimă din cer,

Sufletul stă în genunchi

Iar nădejdile nu pier...

Mărturie dau chiar brazii

Ce sunt paznici zi și noapte

Că pe dealul din Prislop

Fiecare scrie-n Carte...

Orbii văd raiul din floare

Reavarsat în pomi cu trudă,

Cel din urmă păcătos

Se înaltă iar prin rugă!

Schiopul și-a pierdut o cârjă

Când păcatul și-l spunea

Și din trupul de Lumină,

O fâșie-n dar primea...

Gârbova femeie cată

Pola crucii că să ia

Binecuvântare Tata,

Chiar din Sfântă Mâna Ta.

Clopotele bat vaduhul

Și mirinii urcă iar

Scara nevăzută care,

Le-o trimiți mereu în dar!

Glasul îngerilor taie

Zidul gros de piatră dură,

Osana se înaltă-n turlă

Și tot coru-i pe măsură...

Spăl cu lacrima tăcerii

Ochiul prins în mreajă lumii,

În genunchi de rugăciune

Stau plecați chiar și nebunii...

Aș rămâne lângă Cruce,

Chiar și liniștea mă vrea

Să-Ți slujesc măcar o zi

Calc pe neputința mea...

Iartă necredinței mele

Am strigat smerit și eu

Vreau să pun pe fugă Tată

Cel din urmă fariseu!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1460350012.html

11.04 2016

foto sursa internet

Camelia Cristea