Veșnicia

O bătrână îmbrăcată în strai negru și cernit,

La altar duce pomelinc, o prescură și-un chibrit.

Vrea să -aprindă lumânarea, veșniciei de se poate,

Că în viața pământească a gustat din plin, din toate!

Poartă pasul șters, nesigur, clătinat de anii grei,

Dar în gând și rugăciune își strigă copii săi

Maică Sfântă Preacurată să-i acopere de vrea,

Sub vesmântul ei de aur, viața toată să le stea.

Murmură discret, dar sigur, rugăciunea de iertare,

Mulțumirea prinde aripi și-i aduce alinare.

Nu contează toată truda, setea, plânsul și durerea

A înțeles că toate trec, când a Domnului e vrerea!

O lumină înflorește chiar în colț, lângă altar,

Strana toată glăsuiește: Osana și curge har.

Buna mea în strai cernit a pășit ușor, smerit

A aprins în cer făclia, ca să vadă veșnicia!

25.03.2021

foto sursa internet

Camelia Cristea

Rugăciune

 

Pune lacăt Doamne urii și mândriei dacă vrei

Și ne scapă de orgolii și prea multele idei

Întărește-ne credința, inima o fă ușoară,

Răul pus în rang înalt, te-aș ruga smerit, să piară!

Fariseii ce în templu, stau și-acum la judecată

Te rog cu a Ta iertare să-i mai miluiești odată!

Iar pe Iuda trădătorul, ce Te vinde an de an

Să-l alungi în alte sfere, sigur el ne e dușman.

Pe sărmanii triști și singuri să-i aduci în casa Ta

Și-atunci clipa o să fie doar lumină, și nu grea.

Pune plasturi de iubire peste inimi și în suflet,

Cu răbdarea-Ți nesfârșită să îndrepți al nostru umblet!

Toți copii duși de val și purtați de biruință...

Să-i îndrepți cu mila-Ți sfântă este mare mea dorință,

Casa lor să fie plină de culoare și frumos,

Viitorul este-n Tine, cel mai sfânt și glorios!

foto sursa internet

Camelia Cristea

Printre Cuvinte...

 

Bunilor mei dragi! Amintire în lumina iubirii!

Bunicul stă la sfadă în file de poveste,

A fost cândva o lume ce astăzi nu mai este

Miroase încă pita crescută-n mâini trudite,

În soare se răsfață cerceafurile albite.

Și din ferești înguste, mușcate râd voiose,

Iar clipele -împreună sunt simple și frumoase.

Pe o măsuță, lemnul a prins contur icoana,

Un Crist pe cruce-și poartă cu demnitate rana!

Din busuic miresme se înaltă și coboară,

Bunica este vie, o simt ca o dojană,

-Copilă să duci lumea de- aici printre cuvinte,

Doar ce-i frumos și trainic să ei cu luare aminte!

În lampa înserării dansează licurici,

Bunica mea te simt, cum ești cu mine aici...

Pui nucile în coșuri, gutuile în tindă,

Cu inima curată noi farduri în oglindă!

În spatele grădinii pui cuiburi mici să crescă

Să știm când este -n rod iar glia strămosescă...

Un trandafir în spini își poartă suferința

S-a destrămat azi satul, iubirea și credința!

Bunicii stau la sfadă în lumea de poveste

Era acolo o taină, ce astăzi nu mai este

Îmi lăcrimează clipa aducerii aminte...

-Copilă să duci lumea, de- aici printre cuvinte!

foto sursa internet

Camelia Cristea

Dor de cer...

 

Rugăciunea cea înaltă a zidit un sfânt altar,

Când o clipă primenită s-a îmbrăcat în crini de har.

Duhul Sfânt, pe aripi albe și în chip de porumbel,

În biserică coboară și în inimă la el!

Toaca bate cu putere, a chemare și a cânt,

Tot creștinul se adună în lumină și Cuvânt.

Crezul lui e jertfa care se preschimbă-n chip firesc,

Din potirul de lumină, în har sfânt dumnezeiesc!

Cerul tot înalță clipa, îngerii în cor cuvântă

Rugăciunea ne sfințește, într-o lacrimă presfântă.

Perle sidefii brodează sufletul ce în lumină

A scăpat de neputință și de trupul cel de tină!

Heruvimi, arhangheli, îngeri sunt cu noi, aici, acasă,

În biserica de suflet, Maică Sfântă e mireasă!

Clopotul sparge tăcerea și trezește tot poporul

Să-l cuprindă bucuria și de ceruri tainic dorul!

Rugăciunea cea înaltă a zidit un sfânt altar,

Când o clipă primenită s-a îmbrăcat în crini de har.

Duhul Sfânt, pe aripi albe și în chip de porumbel

Ne ajută să înțelegem că Lumina este EL!

https://confluente.org/camelia_cristea_1613413895.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Fire albe...

Îmbrăcată-n fire albe și cu giulgiul de mătase,

Iarna s-a zorit să treacă peste vremurile joase…

Cu petale de lumină, liliacu-și ninge floarea,

Omul risipit în multe să-și găsescă iar răbdarea…

Crinul adunat în cupe, umple ziua cu lumină

Bucuria ne tămâie, clipa sfântă și divină.

Copilași în zarva mare, trag la sănii ani voioși,

Aminitirea mă colindă...eram tineri și frumoși!

Grijile stăteau legate de părinții noștrii dragi,

Zilele aveau arome, de tamie și de magi!

Sufletul creștea în floare și zidea ușor biserici,

Toți copii erau îngeri și bunicii noștrii clerici!

Prin tunele de zăpadă, trăgeam clipe lumioase

Toate zilele-secundă, erau simple și frumoase.

Împărțeam ca frații iarna, bucuria, sănioara,

Inima cânta în strune, ea era acord -vioara!

Ninge iarăși ca-n povestea când eram copii voioși,

S-au dus anii ca și clipa, zbor în cârduri luminoși.

Amintirea mă colindă cu petala ei de crin,

Mă închin cu bucurie și cu ruga în Amin!

12.02.2021

foto sursa internet

Camelia Cristea

 

Trecători...

 

Mai desfac din noduri, ce tare mă strâng

Și mă fac adesea prin mine să plâng

Lacrimi în tăcere îmi zidesc Cuvinte,

Doar ce e frumos vreau să ținem minte!

Alung promoroaca ce în grabă mare

S-a proptit în mine și mă strânge tare,

Cu toiagul rugii am lovit în ea,

Într-o altă lume aș dori să stea…

Norii priponiti vestind a furtună

Mă rog ca să plece, de o săptămână...

Și mă scutur iute, de ce-i rău și doare

Trec de mine însămi, când sunt în prinsoare…

Toate vin și pleacă, așa e firesc

Cad și mă ridic, asta-i omenesc,

Piatra ce lovește obrazul mereu,

O alung în taină, dar să știți că-i greu.

Prea mulți din tribune spun necontenit,

Că totul e simplu și binevenit….

I-aș vedea în iureș asudând din greu,

Măcar șapte zile fie-n locul meu/tău!

Mai desfac din noduri ce tare mă strâng

Și mă fac adesea prin mie să plâng

Printr-o rugă sfântă mă înalt în zori,

Toate vin și pleacă suntem trecători...

foto sursa internet

Camelia Cristea

Am așteptat...

 

Am așteptat zăpada să vină-n chip firesc

Cu bucuria asta copilu-l miruiesc

Îi prind la sănii funii din nuferi de zăpadă

Toți fulgii prinși de zbor, frumosul să îl vadă.

La geam am pus gutuia să-mi lumineze clipa

Din mine să se înalte, cuvântul că aripa

Să scriu mereu colindul cu Mama cea duioasă,

Iar bucuria asta să-mi stea mereu în casă.

În candela iubirii, torn mirul de speranță

Cu toți avem nevoie acum de-o nouă șansă

Să ningă iarna toată năframa despletită,

Iar clipă să se înalte în ceruri primenită.

Am așteptat zăpada să vină-n chip firesc

Cu bucuria asta copilu-l miruiesc

La sănii am prins nuferi din neaua împăcării

Ca tot ce-i trist și rău să dăm acum uitării…

foto sursa internet

Camelia Cristea