La uşa înserării scânceşte
resemnarea.
Oglinzile perfide, cutează tot ce văd,
Într-un sertar ticsit cu multe
amănunte,
Vreo două amintiri, trăiesc în lumea
lor.
Şi parcă din tranşee, rănite de
substanţă,
Apar fantome vise, dreptul la viaţă-şi
cer,
Sfidează legi, răstoarnă conţinutul,
Invocă soarta...,şi vor să le
dezlegi!
Tot şchiopătând târziul, revendică
trăirea
Însingurarea geme, pe aripă de dor,
Cerneala se strecoară în plânset
prin poeme!
Atâtea
amănunte și
resemnarea lor...
foto internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu