Trec
desculță
iar prin suflet
Cu a
Toamnei mele umblet
Și-adun
frunzele de aur
În
cel mai discret tezaur!
Ploile de
lacrimi albe
Le așez
în
sfinte salbe
Și
împodobesc
cu ele
Ceasurile
care-s grele.
Viile
ce-au fost în
rod
Cântă
parcă
un prohod
Vântul
le-a jertfit altarul
Dar învie
iar la anul!
Păpădia-și
poartă
straiul
Unde -n
toi este alaiul
Pleacă
Toamna-n alte zări
Lasă-n
urmă
resemnări...
Lăcrămioarele
din glastră
Se tot
uită
pe ferestră
Să
mai prindă
câte-o
rază
Prin senin
cerul să-l
vază..
Rânduri
de cocori trec zarea
Aripi bat
iar depărtarea,
Amintirile-ți
fac casă
Unde
vremea e frumoasă...
Raze calde
și
drăguțe
Sărută
discret mânuțe
Fără
teamă -un trandafir
Se tot
ceartă
cu-n ciulin...
Vântul
parcă-i
la paradă
A ieșit
subit în
stradă
Suflă-n
ceafa unui pom
A crezut
că
este-un Om...
Norii suri
îmbracă
zarea
Și
alungă
resemnarea
Hornul
fumegă-n
tăcere
Toamna
parcă-i
o părere...
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu