Nu
am Doamne mir sfințit
Și
nici haina prea curată,
Dar
nădejdea mea îmi spune
Că
le voi avea odată!
Nu
am lacrimi suficiente
Sprea a-mi plânge tot
păcatul,
Dar
nădejdea mea îmi spune
C-am să văd în zori
înaltul!
Nu
am ruga prea fierbinte
De-a urca cu ea la cer,
Dar
am inimă curată
Și
la Tine Doamne sper!
Nu
am candela aprinsă
C-a
suflat vrăşmaşu-n
ea
Dar
prin mir de pocăință
Sper lumină să mai dea.
Nu
am mâinile curate
Să
culeg cu ele stele
Dar
în nopțile de veghe
Am
tot ars intens prin ele…
Am
nădejde că-ntr-o zi
Va
spori credința mea
Și
la talpa crucii Tale
O
cunună voi lăsa!
09.04.2017
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu