Zic:
„Voia Ta în toate să se facă Tată!”
Dar
mint în rugaciune de fiecare dată
Când
greul mă apasă (trimis poate de Tine),
Eu
vreau să-l dau în lături și să îmi fie bine...
De
multe ori grăbit nu mai aud săracul,
Cum
plânge și își cară cu anevoie sacul
Nici
văduva îmbrăcată în haină de amar,
Când
pumnu-n rugăciune adună parcă jar...
................................................................
La
colț de stradă șade mereu un bătrânel
Nu
cere... dar îmi dă iubire de la El,
În
ochii lui senini s-a pogorât chiar cerul
Și
poartă-n văzul lumii pios încă misterul.
-----------------------------------------------
Aș
vrea să am putere și toate să le trec
Cu
zâmbetul pe buze și cu o floare-n piept
Să
mă aplec mereu la cel ce e căzut
Când
greau lui povară prea tare l-a durut...
Te
rog să ții Tu mâna, alăturea de-a mea
Că
sunt mult prea firavă și vremea este rea...
Să
rupi în mii de fire acestă neputință,
Iar
pașii să-i îndrepți spre Rugă și Credință!
foto
sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu