Mugurii nădejdii

Sobor de îngeri vin să îți ridice trupul,

Când clopotele bat deschis e chiar văzduhul

Sub omoforul Tău ne ei Iubită Mamă,

Iar viscolul și teama în două se destramă!

Împovărată lumea te caută în rugă,

Până și cel mai mare se poartă ca o slugă

Din inima de piatră țâșnesc pios izvoare,

Fântânile secate adapă iar mioare...

Sărmanului îi dai grăunte de speranță,

Iar zorii dimineții aduc mereu o șansă

Pui undița în mâna celui ce vrea să ia

Chiar peștele îndreptării din mare mila Ta!

Când marea-i tulburată și se ivesc furtuni,

La pieptul Tău de Mamă, cu milă ne aduni

Și inima zdrobită găsește drumul drept

Trecând prin încercări devin mai înțelept!

Serafimi și arhangheli veghează cerul Tău,

Îndurătoare Maică aș vrea să-l văd și eu!

Știu că am haina strâmtă și plină de păcate,

Dar mă căiesc amarnic și le regret pe toate!

Într-un tropar de slavă aș vrea să pun Cuvântul,

Din ruga cea fierbinte îmi capăt tot avântul

Să mulțumesc o viață ar fi foarte puțin,

Cu mugurii nădejdii spre Tine mă înclin!      

foto sursa internet

Camelia Cristea