Vremuri...

De atâta zarvă, am rămas chiar mută,

Lumea e-n derivă și parcă mai slută,

Mulți români de-ai mei bat la alte porți

Te rog Sfânt Părinte, ai grijă de toți!

Frați-s dezbinați și plecați prin lume,

Fă-i să împlinească doar cele bune

Steagul de credință să le fie scut

Să nu rătăcească prin necunoscut.

Pe cerul credinței se adună nori

Dau cu pietre-n ea, cei ce-s trecători,

Cei destoinici urcă, treaptă, după treaptă,

Fă să vadă Tată, calea care-i dreaptă.

Păstori înțelepți fă să ducă turma,

Pe stindarde înalte să își lase urma

Cerul din cuvinte fă să fie viu,

Cei mai înțelepți, de el sigur știu!

Mâinile curate încă mai trudesc

Pământul acesta, sfânt ce-i românesc

Plugul trage brazda, dreaptă și adâncă

Credință ne fie sprijin că o stancă.

Brațe de voinici stau azi la hotar

Toate cu folos, nimic în zadar,

Brazi crescuți pe creste și-mbrăcați în nea,

Sprijină speranța și în țara mea!

În colinde albe, glasuri de copii

Fă să aducă-n suflet numai bucurii,

Inima de piatră se transformă-n lacrimi

Doar prin mirul crucii ne ferim de patimi!

Zarva care strigă pe ulițe sure

Fă să nu încape în noi și să fure

Clipele frumoase, ce-au zidit altare,

Tot ce-i sfânt și trainic în noi nu mai moare!

foto sursa intenet

Camelia Cristea