Marțișor,
Alb
și roșu marțișor, sol de primăvară
Ne
vestește tuturor să ieșim pe-afară...
În
grădina ghiocei, bat firav din clopot
Mânjii
au ieșit și ei parcă dintr-un hohot…
Pe
un petec de hârtie, Teo scrie că ar vrea
Să-i
trimită-n dar Măicuței, toată inimoara sa!
Bucurie
vrea să-i facă și pictează de cu zori
Zambiluțe
și lalele, și un câmp cu multe flori.
Raze
calde și drăguțe se uită discret pe geam
Primăvara
prea frumoasă se strijină de un ram.
Muguri
noi dau să mijescă în copacul din grădină
Verdele
s-a cățărat pe o scară de lumină.
Un
bondar trezit la viață, pare totuși zăpăcit
Pe
un fir discret de ață în grădină s-a pitit.
Vântul
suflă mai discret, printr-un fluier de tulpină
Ghioceii
cei cocheți și-au pus albă crinolină.
Primăvara-n
strai de flori, cu-n alai de fericire
Strigă
verdele din noi și speranța cu iubire.
Alb
și roșu marțișor, duc în lume vestea
Că
în martie se scrie cu frumos povestea.
Poem
dedicat Alexiei – Teodora
foto
arhiva personală
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu