Luna
mai, ca o regină,
În
alai de flori și soare
Pune
verdele să țeasă
Câmpul,
că e sărbătoare.
În
livadă, printre crengi,
Prinde
poame înverzite
Ochiul
ager de copil,
Le
zărește pârguite…
Cu
o mână nevăzută
Zugrăvește
de cu zori
Și-n
grădina de la țară
Aprinde
discret bujori.
Nucul
cel bătrân se pare,
Are
frunza tot mai grea
Pân
la toamna vrea să țină
Umbra
cum o zice ea…
Pe
o bancă aurită,
Bunii
mei se odihnesc
Și
cu ochii bucuriei,
Din
cer astăzi ne privesc…
Peste
mâinile trudite
Se
revarsă lacrimi calde,
Amintirea
de poveste
Simt
și astăzi că mai arde!
Luna
mai ca o regină
Îmi
aduce flori în glastră
Și
o rază de lumină
Ce-mi
zâmbește din ferestră…
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu