Țara mea

Țara mea, plai de poveste

Rai ai fost, unde mai este?

Aveai cerul sfânt pe frunte,

Și doar tâmplele cărunte.

Glasuri de copii voioase,

Răsunau în mii de case.

Grâul bun, brodea câmpia

Și știam că-i România!

Focul viu ardea în vatră

Și viața era curată,

Mâinile trudeau mereu

Fără teamă că e greu!

Omul simplu știa rostul,

Liniștii și adăpostul,

Rugăciunea umplea zarea

Să treacă și supărarea.

Fără facebook și whatsapp,

Omul nu era sărac,

Avea timp de-ai lui copii

Și de rugă-n Liturghii.

Zorile croiau cărări

Fără pic de remușcări,

Zilele asudau de muncă

Și mutau din loc și-o stâncă!

Nopțile umpleau cu stele

Toate câmpurile grele,

Carul mare trecea cerul

Dezlegand ușor misterul!

Într-un muc de lumânare

Rugăciune era floare,

Somnul cobora pe gene

Și în vise moșul Ene!

Țara mea, plai de poveste,

Rai ai fost, unde mai este?

Omul trece îngândurat,

Tot mai singur și sărac.

S-a desprins de tot ce-i sfânt

Nu mai crede în Cuvânt!

Trăiește de azi pe mâine,

Fără trupul Tău de pâine!

-----------------------------------------

Țara mea îți scriu o rugă,

Domnul Sfânt să te audă

Când îți plânge inima,

Să îți toarne mir pe ea!

Domni destoinici să se nască

Țara noastră să mai crească,

În virtuți și-n fapte bune

Toți românii să se adune!

Cei plecați prin țări străine

Să audă doar de bine,

Dorul casei să doinească,

Exodul să îl oprescă!

Brazi cu frunțile spre cer

Să m-ajute să mai sper

Că-ntr-o zi în țara mea

Frații toți, uniți vor sta!

01.12.2019

foto sursa internet

Camelia Cristea