Vi se pare desuet?
Astăzi, vă scriu un pamflet...
Despre Omul -roboțel,
Ce-a uitat să fie el!
Printre griji și documente,
Mai vorbim de sentimente?
Poezie se mai scrie?
Mi se pare blasfemie!
Caruselul se învârtește,
Oare, cine mai trăiește?
Telefonul țipă tare,
Fără pic de remușcare!
Vrea să șții, că un robot
Are timp, și are tot,
Dacă astăzi ar putea,
Cu un altul te-ar schimba...
Timpul curge răvășit,
Oare cine-a obosit?
Toamna plânge în ferestră.
Cu o lacrimă albastră.
Sufletul se tânguie,
Cine să-l mai mângâie?
Frunza, veștedă-n alei
A plecat cu anii mei…
Ziua pare tot mai rece
În derivă pasu-și trece,
Oamenii unde-au plecat?
În tărâmul de-altă dat!
Unde-i crizantema care
Lumina cu a ei candoare?
Or gutuia din fereastră,
S-a pierdut de viața noastră?
Doar copilul din poveste
Îmi mai dă fragil de veste,
Că un Înger tot veghează
Să rămân în viață trează!
16.11.2019
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu