Cireșul

 

Cade noaptea îngândurată,

Pe cărări, doar luna plină

Se oglindește în fântâna

Clipelor ce o să vină.

Stelele spuzesc tot cerul

Coborât în strai de ceară,

Picătura care curge

Pan la oase să mai doară...

În risipă, vorbe multe

Se tot ceartă fără rost,

Faptele trecute toate

Nu-și găsesc un adăpost.

Strigă vorba-n gura mare,

Clipe reci, cu iz de gheață

Calcă timpul în picioare

Stă mirată întreaga viață!

Amănunte încremenite

Într-o inimă beteagă

Se tot roagă în tăcere

Să rămână doar întreagă.

Într-un colț de cer senin,

Îngerul plin de lumină

Ține ruga tot aprinsă

Pacea, liniștea să vină.

Stele ard și noaptea curge

Peste neguri și ispite,

Luna plină se ridică

Și apare tot mai mică.

În cireșul rupt din suflet

Creangă veștedă suspină,

În grădina amintirii

Poate totuși o să vină.

foto sursa internet

Camelia Cristea