Răbdarea

Pusă iar la încerare și trecută-n tăvălug

Mă grăbesc să evadez și din mine vreau să fug.

Când privesc în jos, doar teamă și o mare neputință,

Lacrimi curse cu durere într-un ceas de pocăință.

Stânga, dreapta, vicleșug! -Întreb Doamne, un’ să fug?

Cerul Tău e sus și are stele multe și un soare,

Cum s-ajung acolo eu, spune-mi Îngere e greu?

Vreau să fug din lumea mare, că e plină și mă doare!

Îngerul mirat se uită și îmi spune să aștept...

-Graba strică tot în viață, nu- i cinstit și nu-i corect!

-Pune mintea-n rugăciune și genunchiul în pământ,

Dumnezeu în lumea asta, are ultimul cuvânt!

Cu bagajul greu în spate, mă pogor în mine iar

Și rog cerul să-mi trimită o răbdare acum în dar...

S-o împart cu cei mai tineri, când iau viața toată-n piept

Iar când totul se sfărâmă, să nu spună că-i nedrept!

S-o împart cu cei maturi, când tânjesc să mai trăiască

Cum vor ei și nicidecum, după legea creștinească!

Cu cei vârstnici și grăbiți să împart Doamne răbdarea,

În paharul plin cu apă să nu vadă toată sarea!

Pusă iar la încerare și trecută-n tăvălug

Mă pogor în rugăciune și de mine nu mai fug…

Sap adânc la pomul vieții să dea rodul cel dorit

Și să uit că-n suferință am căzut și-am pătimit…..

18.01.2023

foto sursa internet

Camelia Cristea